Un modest abc care sper sa fie util celor care incep sau au inceput mai de curand sa faca fotografii pe munte.

Cand am inceput fiecare sa mergem pe munte, am simtit dorinta de a “fura” imagini care sa ne aminteasca de locurile respective.
CUM (ne) POZAM: La inceput cei mai multi fac « poze de amintire », pentru ei si cei din familie, pentru cativa prieteni. Fiecare vrea sa arate pe unde a fost. De aceea, cu rare exceptii, aproape in fiecare poza apare proprietarul aparatului foto. L-a fotografiat amicul/amica lui sau un necunoscut. Si obiceiul e ca fiecare, pe rand, sa fie pozat in fatza acelui « obiectiv turistic ». Si nu oricum : ci fix in centrul pozei si privind de obicei fix in obiectivul aparatului de fotografiat ! El este "centrul universului" , sau cel putin "personajul principal", nu Muntele. Acestea sunt « poze io-la » : io (eu) la cascada Urlatoarea, eu la cabana Caraiman, eu la (uneori pe !) Babele, eu la Omu... Acelea sunt doar poze pentru albumul de familie.
Apropo de asta : prin anii ’70,cand nu multi puteau iesi in tari din vest, un amic si sotia sa au vizitat mai multe locuri din Europa mult dorite de romani si nu numai. In albumul cu poze cu care se laudau, nu am vazut niciun obiectiv turistic in fata caruia sa nu fie el sau sotia lui ! Pana si langa o sculptura a lui Brancusi din Muzeul de Arta Moderna din Paris intrase pe sub snurul de interdictie, ca sa apara si el in poza. Sa vada prietenii lui ca toate pozele sunt « autentice », nu cumparate !

Probabil ca si eu as fi facut cam asa primele mele poze si primele mele proiectii de diapozitive in public daca atunci cand m-am apucat sa fac poze(in anul 1963 cu un "Smena" cumparat din primul meu salariu), nu as fi avut norocul ca un amic " sa-mi deschida ochii". El m-a invatat ca altora, prin poze sa le arat LOCURILE prin care am fost, sa pozez cladiri, pietze, statui, muntele, nu sa ma pozez pe mine sau pe coechipieri. Ma intreaba si acum unii amici pe munte : « sa iti fac o poza ? » Nu, nu vreau ! (vreau doar daca are nevoie de un prim plan, de un om care admira muntele). Cand vreau sa ma vad, ma uit in oglinda. Si tot unii amici cu care merg in ture, se simt datori ca apoi sa-mi trimita toate pozele lor in care apar si eu ! Nu-mi place asta ! As prefera sa-mi trimita doar cateva poze cu peisaj, pe care le cred ei mai reusite. Cateva doar ! Si “comprimate” rezonabil, nu la marimea lor ! Ca doar n-o sa le folosesc in proiectii ale mele sau sa le dau la tipar intr-o revista daca nu-s facute de mine !

OMUL in PEISAJ : da, muntele nu e pustiu, il vizitam noi cei care am inceput sa-l iubim si pe munte intalnim oameni ai locurilor. Deci e firesc sa apara si oameni in poze, localnici sau coechipieri. Dar omul (sau un copac izolat, etc.) sa nu fie in centrul imaginii. Sa fie mai spre o margine acolo e una din "liniile de forta" ale imaginii, nu in centrul ei !Iar omul sa nu stea « ca la fotograf », sa nu priveasca de fiecare data in aparat. Sa priveasca si el Muntele pe care il priveste “ochiul” aparatului foto. Omul sa fie un prim plan necesar uneori pentru « a echilibra » poza, mai ales cand nu avem alt element de plan apropiat: un bradut, o stanca, o buturuga interesanta, unul sau cateva animale ... Ca exceptie se admite "poza de varf" sau o poza de grup.
Daca intr-o proiectie in public relatam o tura, succesiunea imaginilor e de dorit sa concorde cu relatarea. Am vazut o proiectie dintr-o tura pe creasta Rodnei parcursa de o pereche de la vest la est, deci avand ca tinta Ineul. Dar IN TOATE pozele in care doamna mergea in fatza, ea aparea in imagini cu spatele la inconfundabila piramida a Ineului ! Deci parea ca de acolo vin ei, nu spre acolo merg ! Admisibil in cateva imagini, cand ea intoarce capul sau se intoarce sa admire peisajul de unde vine. Dar in toate e derutant, ilogic. Si asta doar ca ea sa fie in toate pozele cu fatza la fotograf. Io-la... !

Imi pare rau ca in multe ture sunt doar eu cu sotia si atunci cand dorim “o pata de culoare”, un prim plan, un om in peisaj- apare cate unul dintre noi doi. Sunt mult mai interesante imaginile cu mai multi oameni insirati pe o creasta, unii mai aproape, unii mai departe. Sau alti oameni, nu mereu aceiasi. Apropo de “pata de culoare” : e bine ca cel pozat sa aiba si alte culori pe el, nu doar culorile muntelui, sa « inveseleasca » imaginea. Iar daca pe prietenul nostru il pozam din profil si e desigur mai la marginea pozei, sa aiba acea margine « la ceafa », nu "la nas", deci sa nu priveasca afara din poza ! Se mira cineva, candva, ca la un concurs poza sa ‘superba’ a primit note foarte mici ! Peisajul era superb, de nota mare, dar felul in care el si-a asezat amicul in cadru era de nota foarte mica ! Idem, cand pozam oameni in mers, ei « sa intre in poza », nu « sa iasa » !
Eu prefer ca pe un om aflat in peisaj, sa-l pozez fie intreg, fie doar bustul. Nu-mi place sa vad oameni cu picioarele « taiate ». Unii specialisti admit cu conditia ca « taietura » sa nu fie prin articulatii ! Mai sunt si alte conceptii, americanii de ex. sunt si in acest domeniu mai altfel. Nu intru in detalii, mai ales ca nu sunt specialist, adica artist fotograf. Mai adaug ceva: mie nu-mi place sa fotografiez oameni echipati neglijent, cu haine legate de brau ca niste fuste improvizate pentru a intra "decenti" intr-o biserica sau cu rucsacii umpluti si reglati neglijent.

Dar “sa nu sarim peste cal” ! Coechipierii si oamenii din locurile prin care trecem sa nu apara in toate pozele doar ca niste furnici ! In cateva imagini trebuie sa-i aratam mai de aproape. Mai ales in miscare. Sa aratam in unele poze si fetzele amicilor, fetze de ciobani, de localnici. Vom vedea uneori pe ele ce e "inauntru" : bucurie, extaz, tenacitate sau oboseala, indiferenta, plictiseala... In functie de public putem arata in proiectii si cateva imagini mai hazlii din tura, din cabane, din popasurile de pe munte. Eu am facut greseala ca n-am prea fotografiat chipuri de oameni si acum regret amarnic ! Am uitat in anii tineretii ca nimeni nu e nemuritor. Si nu am poze-portret cu montaniarzi trecuti in lumea umbrelor: Nea Baticu, Toma Boerescu, Misi Szalma, Bradut Serban-“Cuxi”, Dobray Peter, Mircea Florian, Zoli Kovacs, Maria Motoiu, Tavi Bratila-“Bulinel”, Ionel Coman,Dr. Nicolae Ivan, despre care am pe site cate un “In Memoriam”. Si nici cu veterani ai muntelui cu care nu ma mai intalnesc: prof.Eugen Seracin, Nea Paul Fozocos, Nea Traian Flucus, Mircea Noaghiu, si altii.

ORIZONTUL: cu rare exceptii, e recomandabil sa nu fie la mijlocul imaginii, mai ales cand e rectiliniu ! Fotografiem 2/3-mi munte si 1/3-me cer. Sau, cand cerul e mai interesant, 2/3-mi cer, 1/3-me munte/alt peisaj. Trebuie evitate contrastele mari : cer luminos- padure in umbra. Ori iese cerul cum il vede ochiul si padurea e neagra, nu verde, ori padurea e verde si cerul “ars”, alburiu, nu albastru. In orice caz , cu exceptia unor contraste alese intentionat (umbra pune in valoare zona luminata !), astfel de imagini le eliminam “din start”, nici nu le pastram, darmite sa le proiectam in public. Nu lasati aparatul pe “automat”. Mai ales cand e zapada, ceatza, nori albi. Va fi “pacalit” , va va pacali ! Daca nu folositi trepied, tineti aparatul cu ambele maini !

CAND si CE FEL DE POZE trimitem amicilor: eu spun ca e bine sa trimitem poze doar celor cu care ne-am inteles in prealabil cate si cum. E suparator cand cineva – fara ca sa-l fi rugat asta- iti trimite toate pozele ce le-a facut. Cele verticale uneori nici macar rotite! Si nici nu le pune undeva si sa-ti indice doar link-ul.

CATE POZE PUNEM PE NET: Si aici multi nu se pun in "pielea" celor care ar dori sa le admire pozele, nu se gandesc la faptul ca si la acestia timpul e pretios. Unii pun sute de poze! E ca si cum dintr-un fanatz ai culege in graba flori cu iarba si buruieni si le oferi cuiva asa, « sa aleaga ce-i place ! ». Unii justifica : « nu am timp sa aleg si nu stiu ce-i place celui caruia i le trimit. Sa aleaga acesta ce-i place ! ». Nu cred ca va alege ! Nu are timp si nu e cazul sa aleaga el. E logic sa slecteze cele mei bune si reprezentative un om - cel care ne invita sa i le vedem- nu sute de potentiali vizitatori ai acelui link ! Eu nu aleg, dau delete !

CALITATEA IMAGINILOR: am vazut in proiectii facute in public si pe site-uri personale- imagini nereusite, supra sau subexpuse, neclare, miscate, prost incadrate sau o poza buna facuta in mai multe exemplare care se repeta una dupa alta, nu ca un fel de remember reusit in final! Imagini de slaba calitate sau vechi fotografii scanate se admit doar ca In Memoriam. Ca imagini ale unor cabane pe care le-au mistuit incendiile, ca ilustrare a unui comentariu anume.

PREZENTAREA IMAGINILOR : in cercuri mai restranse, dar mai ales in public, nu se face oricum ! Proiectia trebuie sa aiba un TITLU care sa corespunda cu continutul, dar care e de dorit sa nu fie banal. Daca avem imagini din mai multi munti, titlul trebuie « sa le lege ». Modul de prezentare trebuie sa aiba un « fir rosu ».In niciun caz nu se dau toate cadrele pe care le-am pozat. M-a deranjat ca intr-o proiectie publica (nu in familie!), fiul fotografului, un adolescent frumusel de altfel, aparea in prim plan in vreo 8-10 imagini ! Iar ca un semn de respect fatza de public, trebuie sa renuntam la imaginile de slaba calitate: spalacite, neclare, miscate, sau care contravin celor mai elementare reguli de compozitie. Scuza "n-am avut timp sa le selectez", sa fac crop-uri, nu se admite ! Daca n-ai avut timp, nu faci acea proiectie, o amani pe alta data ! Si eventual sa o arati in prealabil cuiva care stii ca ti-ar observa si sesiza unele neglijente. E bine ca imaginile « de ansamblu » sa alterneze cu detalii din peisaj. Si e de dorit ca pe cat posibil, imaginile orizontale si cele verticale sa fie grupate mai multe una dupa alta, mai ales cand folosim "topirea" celor doua imagini succesive, sa nu apara multe "cruci".

TRANZITIA: Un prieten priceput afirma ca tranzitia de un cadru la altul , “TOPIREA” unei imagini in alta si la suite de fotografii si la secvente filmate, trebuie sa fie cat mai simpla si doar aceeasi . Se considera ca e un kitsch folosirea unor treceri « de efect », mai ales folosirea mai multora (perdele, ferestre, diafragme, cuburi rotitoare, pagini de carte, imagini zburatoare, fierastraie, basculari, explozii, etc. ) in aceeasi proiectie. Acelea -spunea el- sunt “dovezi de profesionalism “ aflate in arsenalul multora dintre cei care filmeaza nunti. Adica un fel de “manele in imagini”.

DURATA proiectiei ar trebui anuntata publicului, iar proiectia sa tina cca 40 minute. Asta daca suntem unicul invitat sau daca e o seara cu doar 3-4 invitati. Dar daca organizatorii doresc a da posibilitatea mai multor oameni sa arate prin ce munti au fost si daca nu suntem "invitat special", e bine sa "comprimam" suita, sa avem si o varianta de doar 15-20 minute. In proiectie sa nu aratam tot ce am vazut si fotografiat, ci doar imagini semnificative de pe traseu, care sa incite ca si spectatorii sa doreasca a ajunge acolo. Si sa nu ramana pe dinafara suite ale unor confrati intru pasiune care inca nu sunt "nume sonore" sau nu aduc imagini din "locuri legendare", dar care pot arata ca frumusetea exista oriunde in natura, chiar si in munti mai mici.
Imaginile sa nu stea pe ecran nici mai putin de 7-8 secunde, dar nici zeci de secunde ! Sunt jenante situatiile cand cineva le schimba manual si se pierde in explicatii lungi la unele imagini, care nici macar nu sunt intotdeauna reusite si apoi trece rapid peste altele. Jenant e si cand cineva nu respecta timpul acordat de organizatori, anuntat in program. Am asistat la o seara de proiectii in care un individ -X- a creat o situatie neplacuta: s-a « lungit » consumand si timpul lui Y care urma dupa el; din cauza asta Y , om cu bun simt, a refuzat sa-si mai faca proiectia ca sa nu intre in timpul lui Z, urmatorul din program. Si a fost pacat, caci de fapt Y avea un subiect mai interesant si imagini mai frumoase decat X. Am vazut si proiectii de imagini superbe schimbate la 5 secunde. Pacat ! Nu e timp sa le admiri ! Dar e in stilul "modern", ca si stirile de la multe posturi TV- debitate atat de repede incat ametesti incercand sa le si intelegi. Unele programe ne permit a pune mai putine secunde la unele poze: firma unei cabane, un stalp cu marcaje si indicatii orare, etc

MUZICA aleasa si COMENTARIUL: muzica sa fie adecvata ca gen, ca intensitate. Peisaje blande nu se asorteaza cu muzica prea dinamica. Daca avem fond muzical, sa fie fond muzical, nu « un bici de decibeli », chiar daca imaginile sunt mai salbatice. Si avand muzica, sa nu vorbim prea mult. Dar sa spunem totusi ce ni se pare ca ar fi mai interesant, ce am aflat noi si banuim ca mare parte din acel public nu stie. Publicul e curios din ce munte/zona sunt imaginile urmatoare, o putem spune si verbal, dar e mai simplu prin scris. Dar nu trebuie “explicata” fiecare imagine. Mai ales cand prezentatorul nu-si poate controla un anumit tic verbal si la fiecare imagine incepe cu un sablon de genul: "aici vedem...", "aici suntem in...", "aici ne-am oprit sa...", "aici ne-am intalnit cu..." si tot asa. Si trebuie sa ne gandim la publicul din sala. Caci anumite explicatii/detalii ar trebui spuse ulterior doar celor care isi vor exprima dorinta de a merge pe acolo. Sunt multe imagini care "pot vorbi singure", iar in acest timp prezentatorul poate da alte informatii interesante despre acele locuri, intamplari din trecut, etc. Iar cand suntem spectatori la o astfel de manifestare, e de dorit sa ne inchidem telefoanele mobile si sa privim si sa ascultam in liniste. Intrebari si comentarii doar la final.

FILMAREA. A poseda o camera video si a sti cum s-o pui in functiune nu e suficient. Trebuie invatat de la cineva mai experimentat sau din carti si reviste foto-video cum s-o folosesti. Macar niste principii elementare. Trebuie gandita mai intai miscarea ce o vei da aparatului. Si orice filmare trebuie facuta din fragmente. MISCAREA camerei pe orizontala sau verticala (panoramare) trebuie sa fie "incadrata" de planuri fixe. Adica omul apasa pe REC, asteapta 5 secunde, apoi panorameaza lent, se opreste pe o compozitie buna si mai asteapta 5 secunde inainte sa opreasca camera. Viteza cu care panorameaza trebuie sa fie acceasi cu cea a ochiului care urmareste o creasta, spre exemplu. In general "panoramarea"- miscarea aparatului se face orizontal sau vertical, nu oblic. Deci nu se misca acea camera haotic, in toate directiile fara s-o oprim. Daca prin miscarea de panoramare filmam si un grup de oameni care merg , trebuie ca si aparatul sa se miste in aceeasi directie in care merg acestia, nu invers ! Si sa nu se creada ca daca e camera video trebuie ca totul se se filmeze miscand aparatul ! Mai ales cand avem si personaje de filmat. Trebuie luate si CADRE STATICE, in care personajele “evolueaza”, dar si imagini statice fara personaje. Iar acea imagine statica sa ramana pe ecran in jur de 12 secunde. Dupa o miscare a aparatului de la stanga la dreapta (cea mai fireasca, cum citim ), "nu da bine" sa urmeze imediat una de la dreapta la stanga. Sa se intercaleze un cadru fix. Trebuie alternate din filmare sau la montare planuri(cadre) largi cu planuri stranse( detalii din natura, fetze de oameni...). Aceasta alternare da ritm. Un prieten care lucreaza in televiziune si are videoclipuri apreciate de specialisti si unele chiar premiate imi spunea ca nu se recomanda folosirea in miscare a zoom-ului. Sau nu de fiecare data. Ci sa se filmeze de departe, sa oprim filmarea, sa zoom-am si apoi sa filmam “de aproape”.

FOTOGRAFIA ARTISTICA: acelasi peisaj fotografiat de catre mai multi, ne arata ca unii au reusit doar o poza buna, pe cand altii au reusit o fotografie artistica. Am facut si eu si am vazut zeci de poze bune cu Sfinxul din Bucegi. Dar am vazut doar doua fotografii artistice ale acestuia,una realizata de maestrul Dinu Lazar si alta de Mihai Moiceanu- maestru al peisajului. Vazandu-le, chiar inainte de a sti autorul, iti dai seama ca fiecare e facuta de un artist fotograf, nu de un “posesor al unui aparat de fotografiat” !

Nu am intrat, nu intru in reguli ale fotografiei artistice, caci nu-s competent pentru asta. Fotografia artistica nu e doar "poza buna". E mult mai mult. E o “alta Marie”, sau “aceeasi Marie dar cu alta palarie” ! Nu am scris despre “regula de aur”,”regula treimilor”, “regula triunghiului”, “liniile de forta”, “punctele de forta ”, “diagonala ascendenta”, “diagonala descendenta”, “directionarea privirii”, despre lumina si culoare, jocul umbrelor, al planurilor, profunzimea de camp, despre simplitate si aglomeratie, despre “mesajul” pe care trebuie sa-l trasmita o fotografie artistica. Eu am punctat doar niste reguli elementare pentru poze acceptabile. Reguli pe care le incalca si mari artisti fotografi, dar numai uneori , iar atunci o fac intentionat, nu din ignoranta. Vor sa transmita, sa sublinieze ceva anume prin acea abatere de la clasic.

"As the old saying goes, rules are meant to be broken. Some of my favorite photographs very purposely break a lot of the basic "rules" of photography. But to break the rules in a way that enhances a photograph and effectively turns it into a great photo, you first have to *know* the rules and have a reason for wanting to break them." Jodie Coston

Am vazut la o expozitie a maestrului Mihai Moiceanu o fotografie cu o femeie “care iesea din cadru”. Dar si culorile mai cenusii si varsta (o batrana cu toiag) subliniau mesajul : acea femeie se apropia de “iesirea din peisaj”, din viatza. Intr-o placuta si instructiva discutie cu autorul, ne-a confirmat ca asta a vrut sa sugereze.

Exista multe site-uri si forum-uri de unde se pot invata progresiv principiile unei fotografii artistice. Va indic doar cateva :

http://www.fotomagazin.ro
http://www.digital-photography-tips.net http://www.morguefile.com/archive/classroom.php?lesson=1&MORGUEFILE=gqse...
Revista Photo travel: www.phototravel.ro

Se invata multe studiind fotografii de pe blogurile marilor artisti fotografi. Nu toate au ca subiect Muntele.Dar sunt frumoase, sunt fotografii artistice si cine iubeste Muntele, iubeste si Frumosul si Arta.

Mihai Moiceanu: http://www.cameramm.ro/
Dinu Lazar: http://www.fotografu.ro/
Florin Constantinescu: http://www.crosslight.ro/
Andrei Dudescu : http://www.andreidudescu.ro/
Iulian Cozma : http://www.mountainguide.ro/
Gheorghe Serban: http://www.gserban.ro/
Dan Tautan : http://www.dantautan.ro

Multumesc celor care m-ati ajutat si celor ce ma veti ajuta cu observatii si completari, pentru ca acest modest abc sa fie (sper !) util celor care acum incep sa fotografieze Muntele.
*****