Va scriu ce stiu, ce am învatat si din carti dar si acolo, în zapezile din Carpati, caci dorm in cort cam 10-15 nopti in fiecare iarna. Veti afla lucruri pe care unii nu le stiti. Dar asta nu înseamna ca veti afla totul. Cand am scris acest material am rugat sa fiu completat si la nevoie corectat.

Cortul: In primul rând trebuie sa aveti un cort de iarna, adica dublu. Desi pentru o noapte, cei cu saci de dormit excelenti, mai folosesc uneori si cort simplu, de exemplu "cortul ultimei tabere in Himalaya ". De dorit ca "macaroanele" arcelor sa nu fie din fibra de sticla si nici din metal de 8 mm, ci de 10-11 mm, mult mai rezistente la vânt. La forma de "igloo" a cortului, de dorit sunt cele cu 6 puncte de ancorare (cu 3 arce). Sunt mai rezistente la vânt. Al meu, cort Saleva - Sierra Leone are doar 2 arce = patru puncte de sprijin, dar mai are o bara mai scurta de sustinere a absidelor. Se foloseau corturile tip "tunel"; mai nou, combinatie cupola (iglu) - tunel. Aeririsirea cortului e o problema mult discutata si discutabila. O buna aerisire (acele zone cu plasa ale cortului interior) reduc condensul pe panza interioara, dar scad calitatea termoizolanta a cortului. Eu am renuntat la aerisiri, caci cortul meu nu face asa mult condens ca altele. Voi reveni la acest aspect suparator.

Sacul de dormit : cu puf sau holofibra, dar cu umplere "pentru iarna", pentru minus 20 grade Celsius. Li se spune "saci de 4 sezoane" -dar nu e corect.Eu spun ca toti sacii de dormit sunt de 3 sezoane: in cei subtiri nu poti dormi iarna, in cei bine umpluti nu poti dormi vara ! Sacul cu cu puf e mai compresibil, dar dupa ce se umezeste îi scad capacitatile de izolare si de la seara la seara trebuie sa te îmbraci, înainte de a intra în el, cu mai multe haine. Cei cu holofibra si alte materiale sintetice tin cald si umezi fiind, dar ocupa mai mult volum în rucsac. Eu am sac de puf ATTA sunt foarte multumit de el , Marlene are acum un sac Nahanny si e incantata de el. Nu va bazati pe specificatiile producatorului ! O colega de club, cu "sac de -15" a rabdat frig in cortul de iarna in care eram 3 persoane , iar afara erau doar -3gr C. !

Izolarea "de sol" : Izolir din neopren, care protejeaza mai bine decât saltelutele autogonflabile. Asta am constatat eu, Marlene si câtiva amici.Au aparut saltelute auto-gonflabile "de 4 sezoane". Marlene si-a luat una. N-a constatat ca e si pentru iarna ! Va puteti convinge singuri punand iarna mana pe salteluta si pe izolir ! Pentru cei mai pretentiosi/ gingasi (partenerele de tura) e util înca un izolir, mai scurt, de pus sub spate - şale. La nevoie, în acele zone se pune, ca plus, rucsacul gol sau o haina (pulover, polar) pe care nu o îmbracam în sac. Izolirul pentru iarna trebuie sa fie din cele "consistente, dure", nu dintre cele "moi" la strivirea cu doua degete.

Primusul : E obligatoriu! Retineti ca cele cu butelii cu butan, pe ger sunt "moarte"! Si daca le tineti în sac, dupa aprindere devin, totusi, rapid "anemice",daca nu sunt dotate cu un furtun lung, care sa permita ca ele sa ramana mereu in sac, pe cand arzatorul sa fie afara din cort sau in absida lui. Cele cu propan sunt foarte scumpe si le gasim mai greu. Apropo, cei care folositi butelii care nu se reîncarca, dupa golire, ca sa nu va miroasa în rucsac (iubiti muntele, deci nu le aruncati!) lipiti orificiul cu putin scotch sau leucoplast.
Eu am/ folosesc primus cu neofalina sau înlocuitori. Am avut unul nemtesc ("Juwel"- DDR) si unul rusesc - care m-au servit excelent zeci de ani. Nu aveau pompa de facut presiune, dar utilizam ceva mai mult spirt pentru amorsare. Acum am un MSR, modelul WhisperLite Internationale (american), "multicombustibil". Acesta nu mai e atât de zgomotos ("reactor!") ca modelele mai vechi.

INSTALAREA cortului : Iarna, zilele sunt scurte. Suntem tentati sa mergem (eu asa fac si vara) zi lumina, sa nu montam cortul prea devreme! Dar nu e bine nici sa lasam aceasta actiune vitala pentru amurg. Caci trebuie sa alegem un loc adapostit de vânt, deci nu pe creasta sau în sei. Mai ales în sei, vântul este sau poate deveni peste noapte foarte puternic; si cu el nu-i de gluma! Dupa ce am ales locul (sa nu fie sub o cornisa sau în alt loc periculos), începem a pregati locul. E bine sa decopertam mai intaci cu lopate stratul de zapada pulver. Apoi vom batatori bine zapada. Mai întâi cu bocancii, apoi, daca le avem, cu schiurile. Atentie! nu se pune cortul pe iarba/ pamânt înghetat! Tine mai rece ca zapada; în plus, chiar daca ati înfipt cât de cât tarusii în pamântul înghetat, dimineata nu-i mai puteti scoate decât rupându-i la nivelul solului. Am patit asta în februarie 1972, lânga Vf. Fundul Bândii, din Muntii Fagarasului, caci Misi Szalma (eu eram cam incepator) nu învatase asta la Clubul Armata.
Noi folosim/ aplicam sub cort si iarna o folie de polietilena. E utila si ca s-o punem sub izolire, daca suntem obligati de vânt puternic sa facem bivuac în grota sapata în zapada. În acest caz utilizam si cortul pe post de sac de bivuac. Tarusii: cei subtiri - "cuie" de vara, nu-s utilizabili. Eu folosesc din cei de aluminiu, mai lati, tip "cornier" si unii confectionati din placi de lemn tare, tip atele pentru imobilizat fracturi, sau din placaj. Dar si acestia sunt buni doar în zapada înghetata. De stiut insa ca daca am batatorit bine zapada si nu e vant, ea se va intari/ingheta curand in jurul acelor tzarusi care au intrat stat de usor in zapada. Desigur ca în punctele cele mai solicitate folosesc schiurile (uneori înfipte cvasi-vertical, alteori îngropate la orizontala), betele, pioletii. Deoarece acele gaici ale cortului în care vara se pun "cuiele" sunt prea mici pentru aceste mijloace de ancorare iarna, trebuie ca la fiecare gaica sa adaugam o bucla de sfoara. Bucati de cordelina ne ajuta si sa fixam unele puncte de ancorare mai la distanta, de stânci, braduti etc., mai ales cand vantul nu da tarusilor timpul necesar a se "betona". Sforile cortului nu se ancoreaza de talpa schiului, kanturile le vor taia. Se fixeaza de legatura schiului.
Atentie la betele de schi/ tura: daca nu le dezgropati cu atentie (cu pioletul, de exemplu) puteti rupe curelusa/ mânerul (se folosesc cu rondela în sus). Coltarii sunt utili doar pe zapada bine înghetata, dar nu în puncte foarte solicitate.Utilizarea unor pungi umplute cu zapada si îngropate în zapada e recomandata mai ales cand cortul se instaleaza pentru mai multa vreme. Streasina cortului exterior se acopera cu zapada (desi altii nu-s de acord cu asta, spunand ca favorizeaza condensul), ca sa nu intre vântul pe sub el, vant ce ar putea rupe/zmulge cortul. Amicul Arnold Kadar, pentru Aconcagua, si-a adaugat o "fusta" la supratenda, pe care sa puna bolovani sau blocuri de zapada.

PROTECTIA CORTULUI ANTI-VANT : Preventiv, contra vântului, se fac ziduri protectoare, macar pe trei laturi, din blocuri de zapada si macar de 1/2 din înaltimea cortului. Pentru asta, ar trebui, când montam cortul, sa ne convingem ca avem în apropiere o zona cu zapada nesfarâmicioasa, adecvata taierii "caramizilor". O gasim uneori decopertând stratul nou de zapada "pulver". În Fereastra Mare a Sâmbetei, unde, în martie 2000, am dormit doua nopti în asteptarea îmbunatatirii vremii - Radu si Arnold aveau "cariera" lânga cortul lor; eu si Marlene trebuia sa caram blocurile pe o anumita distanta (le taiam mari, ca sa avem spor!) si la un moment dat spinarea mea s-a revoltat (eu caram, Marlene finisa zidul).
Cu ce taiem blocurile din "cariera"? Acum am o lopata de firma. Dar foloseam o atela salvamont, de lemn sau - mai eficient - o bucata de placaj, placaj ce era util si sub primus, când topeam zapada. Cand avem schiurile, folosim coada unui schiu. Întinderea/ verificarea sforilor e foarte importanta. Ele ajuta ca pânza sa nu devina concava, cortul sa nu devina parasuta si ajuta ca arcele sa nu fie suprasolicitate, sa nu se rupa. Noua ni s-au rupt de doua ori, în Rodnei. O data vara, în Tarnita Bârsanului (cele de fibra de sticla) si am reparat defectiunea cu o "atela", o crenguta de jneapan uscat, dar rezistenta. Norocul a fost ca înca nu se sfâsiase pânza cortului! Alta data a pocnit, cu un zgomot sec, o "macaroana" de metal, de 8 mm. Reparata cu atela- tarus si sfoara. Dar, mai nou, corturile se livreaza (sau ar trebui!) si cu o teava-atela ("doctor"). Eu, pentru arcele de 11 mm, care imi erau deja fisurate în multe locuri (apoi le-am schimbat ) - am comandat unui strungar vreo 6 astfel de tuburi, care sa alunece lejer pe arce, dar sa nu aiba diametrul nici prea mare (largi). Le montez, preventiv, în locurile/ îmbinarile unde sunt fisuri. E bine sa le aveti montate si pe arce "sanatoase"; în caz de nevoie, se pot mai usor culisa la locul defectiunii. Am si un astfel de tub sectionat in lung, pe care il pot mai usor aplica si fixa la locul cu pricina.
Când vântul e foarte puternic, nu se monteaza cortul: se face o nisa/ grota într-un troian, gasit de obicei lânga blocuri de stânca izolate.Igloo-ul se face de obicei "in scop didacic", la scoli de alpinism si salvamont. Am gasit aceasta afirmatie intr-o carte straina. Pe munte el se face mai rar, mai ales pentru o stationare mai indelungata in locuri cu vant puternicse . Dar atunci se prefera saparea de grote/nise in zapada inghetata. Atentie! Si când vântul e moderat, în timpul manevrelor de montare, vântul va poate "fura" cortul! Nu e de gluma! Atentie la toate obiectele: nu le puneti lânga rucsac, chiar daca nu e vânt. O rafala va poate lasa fara ele, chiar si fara rucsac! Un coechipier al patronului Engy Lajos de la ATTA, a avut surpriza ca dupa ce au montat cortul, undeva pe lânga Vf. Fruntea Moasei, sa constate - când a vrut sa-l aduca în cort - ca rucsacul disparuse! Si disparut a ramas! Mi-a povestit si Lisiana Cotuna cum a alergat o data ca dupa un balon dupa cortul ridicat, dar neancorat!

VIATA IN CORT: GATITUL: Utilizarea primusului: pe cele vechi le amorsam cu alcool, în cort sau în absida acestuia. Si le foloseam în absida sau uneori chiar in cort. Desigur, aeriseam bine dupa aceea. MSR-ul nu se foloseste în cort! Pâna ce flacara devine albastra, el poate incendia cortul! Suntem avertizati în prospect sa-l utilizam doar afara din cort. Cand pentru preincalzire/amorsare foloseam combustibil din rezervor, eu îl aprindeam afara (nici un vânt nu a reusit sa-i stinga flacara!) si îl aduceam în absida doar când "s-a cumintit" si ardea uniform, cu flacara albastra, ca sa ma pot mai comod ocupa de el, de ceai, supa, paste fainoase, piure etc.Dar mai nou il aprind in absida, folosind spirt (nu solid !) pt. preincalzire. E de dorit a se gati cu capac pe oala si în absida si cu fermoarul exterior deschis sau semideschis, ca sa nu se acumuleze aburii între pânze, sau/ si sa aerisim bine dupa aceea. Zapada de sub primus (placaj) se bate bine si verificam periodic ca sa nu se produca o "catastrofa alpina": rasturnarea vasului cu ceaiul mult asteptat!
Având în vedere ca noptile de iarna sunt lungi, seara, dupa ce ne-am rehidratat suficient (foarte foarte important iarna!), ne facem si ceaiul pentru a doua zi. Umplem termosurile metalice (nu mai concep a merge fara ele) si chiar un PET, pe care îl vom baga în sacul de dormit; dimineata poate fi caldut înca. La nevoie îl reîncalzim dimineatza, ceea ce presupune timp mult mai scurt decât a face ceaiul necesar din zapada.
Apropo, pe vremea când mergeam iarna cu bocanci dubli de piele, îi curatam bine de zapada, cu o periuta (nu cu cea de dinti), îi bagam în câte o punga si apoi în sacul de dormit! Cei care nu faceau asa aveau dimineata surpriza sa nu se poata încalta! Acum bagam în saci acumulatorii/ bateriile de la frontale, aparatul foto, camera video, telefoanele mobile, uneori anumite alimente. Caci lasate afara din sac (în cort e în jur de 0 grade sau -4), ele se descarca rapid. Daca ninge peste noapte, cel pedepsit pentru ceva sau, prin tragere la sorti, sau un voluntar, iese periodic sa elibereze cortul de greutatea periculoasa a zapezii. Când nu e multa, se mai poate scutura si din interior...
Dimineata, vom constata condens pe interiorul cortului. Când e sub forma de picaturi sau dupa ce se dezgheata la lumânare si caldura primusului, trebuie ca sa stergem/ absorbim cu grija picaturile cu ceva textil, ca sa nu ne cada pe sacii de dormit si pe hainele de pe noi. Din acest motiv se strâng sacii înainte de a începe gatitul si de a lua micul dejun.
INCALZIREA: Apropo de lumânare. Unii nu-s de acord cu ea: pericol de incendiu. Asa e, daca nu ai pentru ea(ele) un suport stabil si te misti neglijent in cort. Noi o folosim cu succes: da lumina suficienta în cort si produce si caldura placuta. Economisim acumulatorii/ bateriile frontalelor. Alegem lumnari de calitate, cu ardere completa, care nu scot fum. Totusi, pentru a nu umple cortul cu acel miros neplacut cand le stingem, , e de dorit sa facem asta fie fara din cort, fie sa o stingem nu prin a sufla în ea ci "sufocând-o" rapid, cu doua degete umezite.
Marlene aprinde cele doua lumanari (cand e gerr mare 4 !) imediat dupa ce intra in cort, in timp ce eu ma mai acup de exterior. In 10-15 minute, temperatura in cort creste. De ex de la -10 la +8 +10gr C ! Asa ca putem sta in cort 3-4 ore fara a ne iesi aburi din gura si fara a ne ingheta mainile, fara a intra in saci ! Marlene foloseste sosetutze de puf. Nu concep a gati stand in funs in cort si cu picioarele intr-un sant in zapada facut in absida cortului cum recomanda unii ! Si nici nu gatim din saci, caci unii cand intra in cort, intra si in saci ! Noi intram in saci dupa 3-4 ore de la intrarea in cort, deci cand ne culcam !
Ziua fiind scurta, e bine sa ne sculam si sa ne pregatim de plecare pe întuneric. Dimineata gasim in cort -4-6gr C (nu mai putin), dar in sacul de puf, termometrul ne arata +18 ! Pornim iarasi "incalzirea centrala" si abia dupa 15-20 minute iesim din saci, ii adunam sa nu cada condens pe ei si ne luam "micul dejun".

Strangerea cortului

Înainte de a iesi din cort, bagam totul în rucsaci, ne imbracam bine si apoi iesim sa strângem cortul. Atentie la vânt si acum! Pentru a putea demonta "macaroanele" arcelor, care de obicei îngheata, le ungem seara cu putin ulei mineral. Am încercat cu antigel, dar nu merge. Daca suflati ca sa încalziti fiecare îmbinare buclucasa, atentie sa nu atingeti betele de buze! Daca o faceti o data, nu veti mai uita!
Gheatza de pe cort se desprinde prin scuturare energica, acum, când corturile sunt din material sintetic (când erau din pânza obisnuita, erau dimineata ca din tabla si deveneau un balot cam incomod). Abia apoi îl adunati si îl montati pe lateralul rucsacului, în locul unuia din buzunarele demontabile. Eu asa îl pun si vara când e ud. Daca il puneti sub capacul rucsacului, e pericol de a-l pierde!! si de a curge apa topita de pe el în rucsac).

Ucenicia: Ar fi de dorit ca "ucenicia" dormitului iarna în cort sa se faca undeva în apropierea unei cabane sau unei localitati (sate risipite pe înaltimi), pentru ca daca ceva nu e bine... sa avem unde ne refugia. Exemplu/ amintire: La una din taberele de "scoala de alpinism de iarna", pe care le faceam cu membrii Clubului "U" Cluj, în anii '70, la fosta cabana Puzdrele, din M. Rodnei, am instalat/ folosit pentru proba de bivuac cortul meu dublu (cort cehesc simplu, caruia i-am confectionat artizanal o "supratenda" /dublura). L-am instalat la cam 30 minute mai sus de cabana, lânga un adapost/ nisa în zapada, sapat de noi, instructorii si "elevii" - tot în scop didactic, într-un troian. Ne distrasem: avea si o coloana de sustinere în mijloc, avea trei locuri /paturi. De la o zi/noapte la alta, înaltimea "dormitorului" scadea. Echipa din a 3-a noapte, dormind adânc, s-a trezit cu cortul darâmat peste ei si lipsa de aer (s-a rupt un bat, era cort clasic, cu doua bete verticale). Asa ca si-au luat "catrafusele" si s-au mutat în nisa din vecinatate. O pereche de tineri oradeni, la sfatul meu, au pus cortul langa cabana Vladeasa. pe la miez de noapte frigul i-a obligat sa se mute in cabana. Lasasera aerisirile prea deschise de teama sa nu moara sufocati ! Daca erau pe undeva, pe creasta Rodnei sau a Fagarasilor si nu aveau "cazare de rezerva"?
La fel ar fi bine ca primele ture cu cortul iarna sa le facem în munti de dificultate progresiva, sa nu începem direct cu creasta Fagarasilor. Unii mai blânzi, apoi Rodnei sau ceva similar si apoi Fagarasii. Si e bine sa parcurgem iarna un munte/ traseu pe care l-am facut mai întâi vara, dar "cu ochi de iarna" cum spunea Misi Szalma.
Ture faine, în siguranta.