Opinii privitor la agresarea muntelui, intalnite din nou in ultimele ture de munte.

Am fost in Crai intre 16-23 aug. 2001, apoi in Ciucas, un superb "munte de buzunar". Apoi in Piatra Mare , pe la "Sapte Scari", ieri 30 aug., din nou, in "muntii de langa mine" - Apusenii, intr-un mini-munte, in din nou batjocorita Rezervatie geo-botanica "Scarita-Belioara". Lansasem anul trecut pe lista si multor autoritati un disperat "S.O.S. Scarita", acea Scarita cu al sau minunat "Sesul Craiului", Scarita care era, -ar trebui sa fie mereu- o "Perla a Apusenilor".

Stefan, unul din insotitorii mei de ieri, nu mai termina cu superlativele; nu-si putea imagina ca aici exista asa frumuseti! Uimiti erau si botanistii suedezi intalniti aici anul trecut, primavara, cand turmele inca nu urcasera la munte. Si uimiti ar fi fost de minunile florale si insotitorii mei de ieri daca ar fi vazut-o in vremurile de glorie, cand nu era devastata de gurile flamande de iarba grasa si de greutatea copitele boilor din Ocolis si nu era "decorata" cu baligi! Daca ar fi vazut-o impodobita cu mii de gentiane si de alte zeci, poate sute de specii de flori si plante. Ce dureros ca dupa ce inimosul Alin Rosca din Turda , cu trupa sa de ecologisti au refacut gardul protector, la doar cateva zile el a fost spulberat.

Am avut in aceste zile, asa cum banuiam , cum am avut mai inainte in Bucegi: Si bucurii si tristeti!

BUCURIA sa intalnesc "face to face", sa stam seara "la un pahar de bere si un butoi de vorbe" si in Crai si in Ciucas, cativa alpinetzi, Oameni (ati remarcat: cu O mare!) despre care stiam din ce scriau pe lista sau pe personala ca iubesc si prin fapte nu doar in vorbe MUNTELE!

BUCURIA ca datorita unuia din grupul meu, Gheo,(pe care nu-l stiti caci doar citeste nu si scrie pe lista Alpinet), Muntele s-a eliberat nu de cateva pungi de gunoaie ci de cate un sac mare, umplut zilnic, cu incepere inca de la urcus, nu doar din a 2-a parte a traseului, cum obisnuiam eu. Si nu era deloc usor sa ai si sacul cu tine in locuri mai dificile. Norocul era ca un altul din grup, Dragos B, a adus si saci de rafie, sa-i "protejam" pe cei de plastic, sa nu pierdem din "pretioasa comoara"!

BUCURIA revederii unor locuri atat de dragi, atat de cunoscute, de care dorul nu se potoleste niciodata.

BUCURIA de a gasi in jurnalul refugiilor cuvinte frumoase la adresa Altetei Sale Piatra si a celor care au construit acele "cuiburi de vulturi".

tristeti... Cele pe care cu durere, le-ati intalnit si relatatsi unii dintre voi: galagie, gunoaie, subcultura, "civilizatia" celor 4 roti, a banului, a casetofonului si boxelor care sa anihileze "suparatoarea" liniste a Muntelui.

tristetea ca si in "locuri sfinte" ajung dintre cei despre care Petre Goja din Baia Mare scria: "omul murdareste locul"! Parca asemanator, dar nu asa suna vorba pe care de mic copil o auzeam deseori din gura mamei si bunicilor.

Da, ei spuneau "OMUL SFINTESTE LOCUL". Cei carora li se potriveste ultima afirmatie sunt, din pacate, tot mai putini. Muntele se bucura ca urca inca si de acestia pe potecile Sale. Da Doamne sa fie tot mai multi, Muntele sa nu fie abandonat babarilor.