Comentariu despre tragedia din 17 apr.1977 soldata cu 23 de morti.

In ultima zi a vacantei de primavara, in duminica de 17 aprilie 1977, la ora 10.30, pe panta dinspre Saua Capra, deasupra Lacului Balea, a avut loc cea mai ucigasa avalansa din muntii nostri. Si poate una dintre cele mai ucigase din lume dintre cele ne-spontane.

Si-au pierdut viata 23 de persoane: 7 adulti intre 54-28 ani si 16 elevi, floarea Liceului German din Sibiu: unul de 18 ani, 4 de 17 ani, 7 de 16 ani, 3 de 15 ani si unul de 13ani. Hans si Dieter Gross erau frati! CAUZA catastrofei: cei trei "I",(cum spunea la un Simpozion Salvamont cel care a fost pana in 28 apr.'75,marele montaniard, schior, alpinist, salvamontist sibian Toma Boerescu):Incompetenta, Inconstienta, Iresponsabilitatea.Ii stiam pe copiii sibieni, ii admirasem cat de frumos schiaza, cat de constiinciosi sunt. Eram si eu cu Elis acolo si cu alti cativa parinti din Cluj, caci aveau tabara de schi de primavara si copiii nostri indrumati de antrenorii lor. Noi (unii ) facusem ture pe creste, inclusiv Creasta Arpaselului, dar am si schiat, pana cu 3 zile inainte de catastrofa, cand am coborat impreuna cu copiii si profesorii clujeni. Despre avalansa de la Balea din 17 apr. 1977 sunt scrise 10 pagini in cartea ziaristului Ion Preda: "Omul si Muntele". Cu unele inexactitati si confuzii, caci era doar ziarist, nu si montaniard. Eu cunosc multe despre problema asta, de la prietenii salvamontisti sibieni de atunci si de la doi schiori clujeni care au ramas acolo dupa plecarea noastra, a celorlalti clujeni. Erau in cabana in momentul avalansei si au participat la cautare.

Un fapt e clar: grupul de sibieni a declansat avalansa ! Asa spun si statisticile straine: exceptand avalansele spontane catastrofale- 99% din avalansele cu victime umane ( schiori, montaniarzi ) sunt declansate de cei in cauza ! Ningea masiv de doua zile si nopti. Asadar pericolul era extrem de mare. In astfel de cazuri, greutatea stratului nou de zapada poate depasi la un moment dat aderenta inca precara la stratul vechi si avalansa poate porni chiar spontan. Pericolul e maxim timp de 3-4 zile, apoi se mai reduce progresiv prin "legarea straturilor". Un schior, un turist, o capra, care "taie" panta orizontal sau in diagonala pot declansa foarte usor avalansa, rupand echilibrul precar. Se spune gresit de obicei: "i-a prins o avalansa", in loc de "au declansat o avalansa". Profesorii elevilor sibieni se pricepeau la tehnica predarii schiului, la viraje, nu la avalanse. Erau "acasa" pe partia de la Paltinis, dar la Balea erau "acasa" doar salvamontistii veterani.

Unul din profesori, se pare Schuller, a spus:" cine nu vine la batut partie, nu mananca de amiaza". Elevii erau nemti disciplinati, s-au dus la batut partie, dar... n-au mai mancat de amiaza! Un prieten clujean, de fatza la "amenintare", a auzit si cand ES un salvamontist sibian, prieten al meu, (acum in Germania) a incercat sa-l lamureasca de pericol. Dl.profesor i-a replicat: "nu ti-e rusine, eu ti-am pus schiurile pe picioare si acum imi dai sfaturi!" Dar aceasta discutie n-a mai redat-o la ancheta... S-a discutat mult pe Alpinet despre dreptul de a interzice, despre libertatea de a face pe munte fiecare ce vrea. Putea un salvamontist sa-l opreasca cu forta? Avea dreptul sa-l ameninte pe antrenorul copiilor cu pioletul? Stiu din experienta mea ce replici poti primi cand incerci sa arati ca stii mai multe decat cei care iau decizii si din orgoliu nu vor sa recunoasca faptul ca au gresit.
Am fost deseori ironizat si chiar insultat de catre schiori pentru sfaturi, caci nu eram si nu sunt un bun schior.

Avalansa a fost de tipul "cu zapada uscata granuloasa".A fost silentioasa. Nu a fost cu acel suflu devastator si cu zgomot "de tunet" cum vin avalansele cu zapada uscata pudroasa, prafoasa ("pulver, poudreuse", nu "prafuita"!, cum gasim in multe publicatii!). Nu s-a auzit nimic din cabana, nu s-au spart geamurile cabanei. Doi copii care se antrenau pe schiuri de fond, dand inconjur lacului, au dat buzna in cabana anuntand catastrofa. Si pe ei ii ajunsese o "aripa", o margine a avalansei.Zapada nu s-a tasat, nu s-a "betonat", cum se intampla la alte tipuri de avalanse( vezi serialul alaturat ). Totul era ca un munte de faina, in care se sapa degeaba, sisific: zapada aruncata cu lopetile, cu schiurile, revenea curgand peste cei ce incercau sa sape un fel de transee in zapada, sa caute mai adanc. Abia marti au fost gasite primele victime, unii pe mal, dar multi au fost dusi pana pe lac, gheatza s-a rupt sub greutatea zapezii. Cadavrele acestora au fost "pescuite" din lac cu cangi, inclusiv de pe plute improvizate.

Mi s-a relatat cum a decurs inmormantarea la Sibiu. Nemteste: nici un geamat, nici un bocet! Durerea exista, dar era inauntru! O placa cu 23 de nume e fixata pe o stanca de langa acea "partie". E un "remember" pentru nevinovatii si vinovatii acelei avalanse. E un avertisment ca nu-i de glumit cu muntele, ca trebuie sa stim "sa-l citim", cum spunea cel care a fost "Nea Toma", cel de la care, langa patul lui de suferinta dintr-un spital clujean, am invatat teoretic "cum sa citesc zapada". Cel care prin memorii trimise din spital "forurilor judetene de partid si de stat" a avertizat ce se poate intampla la Balea cand vor fi gata telecabina si soseaua, daca nu se va aproba o permenenta Salvamont, cu drept de decizie si interzicere. I-am vazut lacrimile la aflarea vestii ca 6 militari (din 12 acoperiti) au murit intr-o avalansa declansata de explozia genistilor care construiau Trasfagarasanul! Incercase in prealabil sa discute, sa faca un mini-instructaj despre avalanse cu ofiterii de pe santier, dar acestia l-au tratat "de sus" pe acel "mosneag pisalog , fricos, alarmist". Da, am mai spus-o: alpinistii trebuie "sa aiba curajul de a fi fricosi", adica sa fie prudenti.