Nu putem vorbi despre istoria CAR, fara a face cateva scurte referiri la istoria alpinismului. Data oficiala de "nastere" a alpinismului ca pasiune/sport este considerata ziua de 8 august 1786, cand primii doi oameni Jaques Balmat si Michel Paccard au ajuns pe varful Mont Blanc.

Englezii au fost insa aceia care apoi "au dat buzna" in Alpi si au inceput sa urce varfurile, pe traseele cele mai usoare la inceput, apoi pe variante si in conditii tot mai dificile. Asa ca primul club alpin din lume s-a infiintat in Anglia, in ziua de marti 22 dec. 1857 si era (mai este ?! ) limitat la 600 de persoane.

Dupa Clubul Alpin Englez urmeaza: Clubul Alpin Austriac -1862, Clubul Alpin Elvetian- 1863, Clubul Alpin Italian- 1863, Clubul Alpin Norvegian- 1868. Clubul Alpin Francez- abia in 1874. Dar sa nu uitam ca celebra Companie a Ghizilor din Chamonix- tot un fel de club alpin- a luat fiinta in anul 1821.
Nu se putea ca noul "hobby" (atunci desigur ca nu i se spunea asa!) sa nu-i prinda si pe unii studenti romani aflati la universitati din Europa si pe alti tineri ce o vizitau. In 2 oct 1877 ajunge pe Mont Blanc si primul roman: Radu Porumbaru. Intre 1928 si 1938 au mai urcat inca 7 romani (e posibil sa mai fi fost si altii !) , aproape toti membri ai viitorului CAR: Alexandru Colfescu si Gogu Popescu in 1928, Dr.Vasile Steopoe tot in 1928, Stefan Vasiliu si ing.Nitescu in 1934, Mircea Sterescu si Leova Stolear in 1938.
In Romania, alpinism era considerat in anii de dupa primul razboi mondial si urcarea unor vai de abrupt din Bucegi, parcurgerea unor brane.(unii au propus termenul de "bucegism"!). Abia apoi - dupa 1933 s-a trecut la a se urca creste si apoi pereti.
Cine au fost primii alpinisti romani? Greu de spus, daca admitem ca alpinismul incepe acolo unde pentru inaintare/urcare trebuie sa folosesti si mainile. Dar in principiu utilizarea corzii si pitoaneler ii delimiteaza pe alpinisti de "turistii curajosi".
Existau in anii interbelici o multime de asociatii de drumetie. Cei mai pasionati si mai experimentati din Turing Clubul Romaniei, s-au desprins in aprilie din acesta, formand "Gruparea Alpina", care a activat timp de un an in A.D.M.I.R ( Asociatia Drumetilor din Muntii Iubiti ai Romaniei !)-desprinsa si ea din TCR.
In 18 martie 1934, Guparea Alpina se transforma in Clubul Alpin Roman, care se va inregistra oficial la Tribunalul Ilfov in 18 sept. 1936, cu nr. 97, obtinand personlitate juridica. CAR si-a propus de la inceput ascensiuni noi, mai dificile, editarea unei reviste, organizarea de conferinte, construirea de refugii, etc. In valoroasa carte "Pe crestele Carpatilor" (aparuta in 1985 ) a regretatului NICULAE BATICU - acest "Coposu al alpinismului romanesc"- cum imi place sa-l numesc- carte ce este o adevarata istorie a drumetiei si catzararii din muntii nostri, la pag. 185 si 192 sunt date amanunte, nume, realizari. Mentionez doar uluitoarea premiera pentru acele vremuri: FURCILE din Peretele Galbinele, realizata in 20 oct.1935 de Niculae Baticu, Ion Trandafir si Dan Popescu- cu doar 7 (sapte!!) pitoane! Reprezinta marea cotitura in alpinismul romanesc.
In 1937, Niculae Baticu si Constantin (Titi) Contes au mers la pefectionare in Italia, iar in 1938 acelasi talentat si neobosit Baticu, impreuna cu Dan Popescu si Gh.Creanga- in Austria in masivul Wilder Kaizer unde l-au avut ca instructor pe celebrul Peter Aschenbrenner. Intorsi acasa, au organizat o scoala de catarare in 1938 la Refugiul Costila iar in 1941 una cu doua serii pentru vanatorii de munte ( instructori N. Baticu si Sorin Tulea ).
O realizare deosebita a CAR-istilor a fost editarea revistei "BULETINUL ALPIN", aparuta in 1934 sub egida ADMIR. Gelosi si ranchiunosi, fostii colegi din ADMIR au deschis apoi proces pentru revista. Desi era scrisa de alpinisti din Gruparea Alpina-CAR, era in acte proprietatea ADMIR-ului! Asa ca CAR-ul a scos mai apoi BULETINUL CLUBULUI ALPIN ROMAN. Era o revista frumoasa, cu poze frumoase si relatari de ascensiuni, stiri alpine etc., revista ce a dainuit pana la inceputul razboiului, in 1939.
Dar cele mai mari realizari ale Clubului Alpin Roman au fost bazele proprii: REFUGIUL COSTILA, ridicat intre 12 iunie si 15 august 1938 (!!!) si CAMINUL ALPIN din Busteni, inaugurat in 6 aug. 1939. In 1947, CAR-ul a cumparat in centrul Bucurestiului o garsoniera pentru SEDIU CAR.
Au fiintat mai multe sectii ale CAR: Bucuresti, CFR, Busteni si Grupul Alpin Universitar (ultimul condus de Ionel Coman ).
Din pacate, in 1948, regimul comunist a dizolvat toate asociatiile turistice si CAR-ul si i-a confiscat toate proprietatile. Pe la Caminul Alpin (bine ca i-a ramas numele) si pe la Refugiu, tinerii mai aflau cate ceva despre inceputurile alpinismului romanesc, mai auzeau voci despre unde ar fi ajuns acesta, daca nu ar fi fost incorsetat in regulamente rigide si nu ar fi fost rupt de lume, de Alpi, de Himalaya.
Reconstituirea Clubului Alpin Roman s-a hotarat in 6 ian. 1990 si a fost consfintita prin actul ce poarta nr.5/15 ian.1990 al Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti. Renasterea n-a fost usoara. Redobandirea proprietatilor CAR a fost extrem de dificila; Caminul Alpin a fost retrocedat dupa procese indelungi si intr-o stare jalnica, devastat cu vandalism. O noua ascensiune spre ce a fost candva nu e usoara, dar trebuie militat ca CAR "sa fie iarasi ce a fost si mai mult inca".