Relatarea turelor dintr-o saptamana pe creste, brane, vai si valcele din
abruptul Bucegilor cu alpinisti clujeni. In programul Clubului Alpin Roman pe
2007 era trecut ca in 11-12 august sa aiba loc la Busteni o intalnire a
veteranilor. Eu, care sunt veteran, dar ma mai catar inca, m-am gandit
sa duc cu mine cati mai multi tineri din Sectia Universitara Cluj a CAR.
Si ca sa-i vada si sa-i auda pe veteranii alpinismului romanesc si sa-i
duc in saptamana urmatoare pe creste, vai, valcele, brane...

Eu m-am bucurat sa revad vechi prieteni din generatia mea: Mihai Pupeza,
Emil Coliban, Dan Vasilescu, Sandu Bulgar, Jeni Kovaci, Sanda Badralexe.
Am avut onoarea sa-i cunosc sau revad si pe altii si mai varstnici, care
erau asi cand eu am inceput catararea: Paul Fozocos, Teodor Hurbean,
Nicolae Jitaru, Pompiliu Pascu, Nicolae Calin si altii.

1. Sambata, cand veteranii au depanat amintiri la Caminul Alpin, eu am
plecat de dimineata cu 18 colegi de Club spre spre Maretul Munte, asa
cum am numit eu Bucegii intr-un mai vechi articol al meu "Urcand spre
Costila", aflat tot in acest capitol.
Am parcurs traseul : Caminul Alpin - Plaiul Munticelu - izvorul de sub
fostul refugiu al schiorilor (Valea Alba) - Sfatul Uriasilor - izvorul
Costila ("Izvorul lui Pupeza "!)- refugiul Costila - "la Panda" -
Circurile Vaii Albe - Brana Aeriana - Creasta Vaii Albe - iesire in
Brana Mare a Costilei sub Hornul lui Gelepeanu - "La Pietris" - coborare
pe valea Scorusi - strunga Galbinele - Valea Galbinele cu coborare prin
Hornul dintre Fire - Coama cu Jnepeni - ref. Costila - retur la frontale
pe Plaiul Munticelu.
Din pacate, pe langa multele bucurii traite, am avut cu totii si un
moment de spectacol socant: vederea unei familii de patru capre negre-
doua adulte si doi ieduti. Zaceau moarte prin electrocutare naturala in
grota de langa iesirea din Fisura Albastra in Creasta Vaii Albe, grota
in care isi cautasera desigur adapost in timpul furtunii din noaptea
precedenta. Le vad si acum ochii, fara sa ma mai uit la pozele ce le-am
facut....

2. Duminica -vreme mai incerta- unii dintre amicii mei au mers la Peles
si catarare/manse langa Stana Regala, altii au urcat cu telecabina pe
Platou si au coborat pe Schiel. Eu am ramas la Camin, sperand ca va
continua programul de proiectii si discutii de la Intalnirea Veteranilor
care incepuse sambata. Dar din pacate cam toti au plecat in cursul
diminetii, pe unii nici nu i-am intalnit (Mircea Opris, Mircea
Noaghiu,Petre Bogoiu si alti cativa...).
Inteleg supararea celor patru colegi de Club care trebuiau sa plece in
acea seara spre Cluj. Printre ei si draga mea Marlene...

3.Luni : Caminul Alpin- Poiana Costilei cu a sa stana cu 17 caini. De
cateva decenii de cand eu colind Carpatii nu am intalnit o stana cu o
asa "armata de caini" . Dupa ce l-am depistat pe seful haitei -cel mai
agresiv- si i-am demonstrat lui si coechipierilor mei ca nu ma tem de el
si de haita lui, i-am intrebat pe ciobani cati caini au. "Multi" - mi-a
raspuns ciobanul batran, "vreo 16-17 " a spus un tanar. Apoi am ajuns
curand in Valea Cerbului si ne-au aparut din nori impresionata Santinela
Vaii Verzi si alte turnuri. Am urcat o vreme pe Cerb, apoi pe Brana Mare
a Morarului- Creasta - Acelor Morarului. 7 echipe, 14 oameni.Am plecat
la ora 7 de la Caminul Alpin, am ajuns la ora 21 in cabana Omu unde
retinusem locuri prin telefon. Vreme acceptabila: si valuri de ceatza,
dar si largi ferestre cu soare pe mult doritele Ace. Si un minunat
curcubeu admirat dupa Acul de Sus, unde nea-m regrupat toti si am strans
corzile...

4.Marti- ceatza deasa la Omu. Am plecat abia la 10.30, sperand in van ca
poate ceatza se va ridica. Am plecat pe Creasta Bucsoiului Mare (Drumul
lui Deubel), nu pe Creasta Balaurului (Bucscoiu Mic) cum era in planul
initial. Am avut o placuta surpriza meteo: cu ceva mai jos de
ramificatia Branei Caprelor, s-a deschis pentru cateva minute o
fereastra de cer senin , prin care sa pozam Brana si peretii de
deasupra, de dedesubt si caldarea/valea Malaiesti... Ajunsi apoi in
Valea Morarului, am urcat cu totii un minut pana la "Buncar"- un modest
si neterminat refugiu -bordei, in care eu si Marlene dormiseram cand am
urcat prima data Acele. Mai apoi, am coborat in 2-3 minute pana la
Cabana de Vanatoare "Coltii Morarului" unde stiam ca e apa si se pot
vedea urmele ghearelor lui Mos Martin pe barnele cabanei, in zona
camarii cu alimente...

5. Miercuri: 9 oameni pe Seaca dintre Clai.(Valea Seaca a Jepilor).
Vreme superba. Catarare elementara, buna scoala de spraitzuri ! Minunata
panorama de pe Claia Mare. Traditionalul deja Gipfelkuss (sarutul in
grup/in cerc de pe varf).Am coborat spre stanga, pe Brana Jepilor (Braul
lui Raducu), traversand cele trei fire ale Vaii Comorilor si Urlatoarea
Mica. Apoi de Drumul Schiel (poteca "Jepii Mari").

6. Joi: Se anunta a fi cea mai faina zi dpdv meteo. La ora 6.10 am
plecat din fatza Caminului spre ... mult dorita Picatura ! Partia
Kalinderu- Izvor- Poteca Vaii Seci a Caraimanului- firul Valcelului
Picaturii. Dintr-o mica neatentie a mea pe traseu m-am ales cu o
contuzie costala, pe care am simtit-o toata ziua, o mai simt si o voi
mai simti inca ! Dar n-a asteptat nicaieri echipa a 2-a dupa mine din
cauza durerilor mele costale sau a varstei mele!! Din dor de Picatura,
eu, primul cap al celor 5 echipe (10 oameni) am gresit prima lungime ce
pleaca din Poiana de sub Brau unde nu exista o sageata cu vopsea. Sageti
am gasit mai sus, la iesirea din Hornul cu Zade si la capatul Braului de
Sus, unde incepe verticala care duce la Ferestruica Picaturii..
Constatand eroarea , suparat pe pripeala mea, cu un rapel de 20 m. am
revenit in traseul bun, in Braul Subtire, pe care-l vazusem de sus, de
la copacul de rapel !
Cand am parcurs traseul doar cu Marlene, am ajuns seara inapoi in
Busteni. Cand am urcat alta data cu 3-4 echipe de incepatori ne-a prins
noaptea la Crucea de pe Caraiman si am avut noroc sa fim primiti in miez
de noapte in cabana Babele. Acum,la 11.45 eu eram pe Picatura. Eram in
grafic. Dar apoi totul a mers mai incet. Estimasem ca la ora 17 vom fi
cu totii la Tunelurile Picaturii de unde era in plan sa cotim la dreapta
pe brana ce duce peste Albisoare in Valea Alba. Traseu pe care eu l-am
parcurs de doua ori, dupa articolul lui Nae Moldovan(+)- "Traversare
inedita" aparut in revista Muntii Carpati si intr-o brosurica. Dar...
"socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ". Tinerii mei
insotitori, neobisnuiti cu conglomeratul,urcau "ca pe oua" ! Se astepta
dupa cei din fatza, cand acestia abordau zone mai dificile. Se astepta
dupa cei din urma ca sa vada acestia pe unde e traseul. Caci aici nu
vezi pitonul urmator ca in Cheile Turzii... Si in fond e un traseu ce
trebuie "savurat". Nu e traseu pentru muschi, ci pentru ochi si suflet!
De data asta eu n-am mai gresit abodarea Fetzei Inalte, cum mi s-a
intamplat in alte doua dati. Si cum s-a intamplat si se intampla altora.
Dar abia la ora 20 am ajuns ( prima echipa) la Tunelele Picaturii !
Asa ca am renuntat la coborarea pe brana spre Valea Alba. Pe doi tineri
bustenari, Sebi si Dinu ( care mai urcasera si alte ori pe Vf. Picatura,
coborasera pe Albisoare, deci nu continuasera creasta ei) i-am indrumat
prin Tunelul Picaturii spre stanga, spre Portita Caraimanului- Valea
Jepilor. Ne ajunsesera si ne depasisera cu aplomb. A doua zi ne-au
anuntat prin telefon ca la ora 22 erau jos, la Silva ! Harnici baietii !
Erau "acasa" in Bucegi, nu aveau stangacia contactului cu o roca noua ca
si coechipierii mei. Mergeau rapid, dar se asigurau corect si in zone
aparent nepericuloase. Ultimii dintre noi au ramonat Tunelul Vertical
ca.. speologi: pe intuneric! Desigur la frontale. Eu am dat din om in om
"ordinul" ca toti capii de coarda sa devina si secunzi. Deci fiecare a
urcat urmatoarele 3 lungimi asigurat si de sus si de jos. La ora 24
sosea si "incheietorul de pluton" pe Prispa Gemenelor, unde eu hotarasem
sa facem bivuac sub stele. A fost o noapte de neuitat, pe covorul de
jnepeni pitici. Am ramas cu hamurile pe noi si ne asigurasem fiecare de
cate o creanga de jneapan, sa nu alunecam la vale prin somn. De jos, din
zona Gura Dihamului, repetate semnale luminoase (3/minut) ne intrebau
(banuiam ca pe noi) daca avem probleme. Probabil ca luminitele
frontalelor noastre i-au indemnat pe unii sa anunte Salvamontul. Asa ca
am format 0-SALVAMONT si am lamurit problema; semnalele au incetat.

7. Vineri. Dimineata de neuitat. Un rasarit ca multe altele, dar parca
totusi mai altfel... Am iesit fiecare pe rand din "cuib", ne-am
dezmortit, am ciugulit ce am mai gasit prin rucsaci. Partenera mea de
coarda mi-a facut chiar o surpriza: a preparat un nes ! Soarele a
inceput sa urce pe cer, ne era deja cald, am uitat rapid de racoarea
noptii. Am mai urcat o lungime "in corzi", apoi ne-am dezlegat si le-am
multumim ca au avut grija de noi. Pauza de admirat si pozat la Cruce,
care inca nu era invadata de hoardele aducatoare de gunoaie si de
poluare sonora. Pauza de mic dejun la Babele. De aici, patru dintre noi,
mai grabiti din diverse motive, au plecat spre telecabina. . Dupa o
pauza de o ora, ceilalti sase am urcat spre Omu, trecand fara sa mai
pozam Sfinxul, caci era deja asaltat de "vitejii" ce se pozau pe rand
sus, pe Sfinx in chip de "cuceritori". Nu realizau ca sunt doar inculti
si profanatori..
Vremea era superba. In mod firesc am mai facut si la Omu o pauza de o
ora, "razbunandu-ne" pentru ceatza de luni seara si de marti dimineata.
Apoi am parcurs Creasta Balaurului. O scurta abatere din drum , si
necesara pentru admirat si pozat in Poiana cu Urzici a Vaii Morarului,
de unde Acele sunt mai marete decat vazute din alte unghiuri. De data
asta am trecut pe langa "stana cu caini fiorosi" din Poiana Costilei
fara sa fim asaltati de acestia. Nu stim nici acum daca acel "atac al
unui grup de patru ursi, care a omorat zeci de oi si a socat un tanar
cioban" avusese loc sau a fost dupa trecerea noastra. Am aflat despre
eveniment in dimineata urmatoare; fusese relat la un post TV, desigur cu
inflorituri. "Foc" a fost desigur, dar si mult "fum". Caci ziaristilor
le place sa exagereze. Ursii nu ataca in haite, ca lupii. Daca au fost
mai multi ursi (3-4), explicatia ar fi : o ursoaica cu pui din doua
generatii, stiindu-se ca unele ursoaice sunt insotite nu doar de
ursuletii din acea vara, ci si de ursacii din vara anterioara. Pe de
alta parte se stie ca ursul isi alege o victima, nu omoara zeci de oi ca
lupii.

8. Sambata. Ultimii sase "mohicani" am urcat pana la Cascade, la
confluenta Vaii Spumoase cu Valcelul Inspumat, unde e Refugiul Salvamont
si zona de antrenament pe stanca verticala si in surplombe. Unde mai
erau si picnicari, unii ajunsi acolo din greseala: pornisera cu sacosele
si manelele spre Platou si au tinut drumul, nu poteca marcata. I-am dus
pe colegi la baza Saritorii lui Magheru ( care a murit acolo in 1912) ,
sa vada crucea lui si alte vreo 4. Si le-am explicat cum si pe unde se
evita Saritoarea lui Magheru, care a facut mai multe victime dacat
numarul de cruci existente acolo. Salvamontistii ne-au spus ca valcelul
ce duce pe sub Saritoarea lui Magheru in Strunga Berbecului si mai
departe in Valea Jepilor, ei il numesc Valea Mortii. ( a nu se confunda
cu Valcelul Mortului care e mai sus, aproape de Platou ). Dupa ceva
emotii si peripetii cauzate de pierderea si gasirea cheilor lui TOM
(Fordul meu), am plecat spre Sibiu- Cluj prin Paraul Rece. Am vrut ca
amicii sa vada Cheile Rasnoavei, multimea de trasee cu pitoane si
spituri, instalatia de bungee-jumping si prima (singura ?) via ferrata
din Ro. Am avut norocul si placerea sa-l aflam la fatza locului chiar pe
Mihai Mandreanu, caruia eu i-am amintit cand/unde l-am cunoscut: in
oct.1998 cand cobora pe Hornul lui Gelepeanu cu o imensa sacosa pe post
de rucsac: avea in ea o coarda statica de 300 m, pe care in ziua
urmatoare a atarnat-o pe Peretele Vaii Albe sa inceapa pitonarea de jos
si de sus (metoda contoversata !) a traseului numit initial "Bucuria
miscarii" si in final "Carutul cu Rotile", dupa ce mama sa a ajuns
intr-un astfel de carutz..

Cu o pauza de pizza + sucuri/ bere /cafele la Sighisoara, pe care am
gasit-o inca in Festival (tine 3 saptamani ca cel de la Rio ?), la
miezul noptii ajungeam in Alma Mater Napocensis. Obositi, dar fericiti.
Oboseala trece, amintirile raman !
******