O lista incompleta cu oameni care si-au pierdut viata in muntii Fagarasului si cateva comentarii.

Motto: Din pacate unii trebuie sa cada pentru ca cei multi sa invete.

Ernst Hemingway

In turele noastre pe munte, intalnim deseori semne comemorative: mici monumente, cruci, placute, in memoria unor oameni care au plecat din acel loc nu mai departe, nu spre casa si cei dragi ci spre " alte taramuri" - loc de odihna vesnica.
Titlul de mai sus nu e corect, caci de fapt - cu rare exceptii- ei au fost nu victime ale muntelui ci ale propriilor greseli, ale ignorantei, ale inconstientei, ale infatuarii. Si ori de cate ori trecem pe langa un astfel de semn comemorativ, e omeneste sa ne oprim o clipa, un moment de reculegere pentru un om pe care l-a chemat Muntele ca si pe noi, doar ca el nu a raspuns corect la acea chemare. A gresit ceva, asa cum fiecare mai gresim in viata si chiar pe munte . De obicei ne intrebam: " Ce o fi gresit oare?". Caci afland ce au gresit ei, vom putea - daca suntem intelepti- sa invatam, sa nu repetam greselile lor.
Cineva isi punea nu de mult - pe lista Alpinet - o astfel de intrebare intr-un Reply:
==========================================================
Cand am fost si eu pentru prima data acu vreo cateva saptamani in
Fagaras, am ramas cu niste intrebari. Am vazut doua monumente care nu stiu ce reprezinta: Monumentul Nerlinger si inca unul (nu stiu daca are nume) langa lacul Capra. Pe alpinet.org e pomenit in multe locuri (ba are si cateva poze) insa nimeni nu spune ce reprezinta si de ce se numeste asa.
===============================================================

Am promis ca voi raspunde eu, daca nu o face altcineva:

1. Monumentul Nerlinger: aflat in Saua Vartopului, intre Vf. Arpasul Mic si Arpasul Mare.
Data accidentului : 30 iunie 1934.
Acolo au murit Richard Nerlinger si Herta Ruzicka. Dl Mihai Andronie a scris pe Alpinet despre asta: "un calendar
turistic din 1938 unde era descrisa o parcurgere a crestei Fagarasului si am gasit pasajul: < turisti din Sibiu, cari in 30 iunie 1934,alunecand de pe poteca din cauza ploii si a cetii, si-au gasit acolo o moarte nemiloasa.>>"

2. Monumentul alpinistilor de langa lacul Capra.
Acolo au murit intr-o avalansa in 7 febr. 1963, Marius Anitia -medic, Igor Popovici- matematician si studentii Ioan Silca si Constantin Zamfir. Pare-mi-se ca primii doi erau tot studenti, dar in ultimul an, dar asta nu e important. Nu e important nici faptul ca din diverse motive, in unele perioade , au facut parte din alte cluburi : Igor Popovici la Metalul Buc, Ioan Silca la Corvinul Hunedoara, asa cum gasim in inestimabila carte a Marelui Baticu.
Efectuasera Creasta Arpaselului, asa cum au dovedit fotografiile din aparatul lor foto, gasit vara, odata cu trupurile lor, legati in coarda cate doi. Desigur nu in Caldarea Capra unde e monumentul, ci sub Arpasel, in Caldarea Fundul Caprei, unde au murit si cei patru oradeni in 28 dec. 2002. Pentru acel monument -asa stiu eu- a contribuit tatal lui Marius Anitia, dar jumatate din suma necesara a dat-o UASCR-ul ( Uniunea Nationala a Studentilor "Comunisti" ), asa ca.. nu s-a putut ridica o cruce, ci un obelisc, cum il stiti. Din cauza formei lui - ce amintea de monumentele pentru ostasii sovietici "eliberatori", unii turisti erau la inceput nedumeriti. Eu am auzit acolo o discutie intre doi tineri; unul pornise pe poteca mai departe, unul deviase spre monument zicand: " Stai sa vad ce e cu dracia asta!". Dupa ce a citit, a pornit mai departe cu capul plecat...

Cateva adaugiri:
- Igor Popovici, impreuna cu Robert Domnesteanu, au efectuat prima ascensiune de iarna a Fisurii Albastre intre 30 dec.1962 si 1 ian. 1963, deci cu doua bivuacuri in perete, inclusiv noaptea de revelion! Senzational pentru acele vremuri, cu echipamentul de atunci. Am auzit pe la ref.Costila ca ar fi putut termina si doar cu un bivuac in perete, dar au dorit ca sa ramana in istoria alpinismului ca au facut revelionul in Fisura Albastra.
- Era a 2-a parcurgere de iarna a Crestei Arpaselului. Prima o facuse Al. Floricioiu si Teodor Hurbean in 27 apr. 1959. Dar era prima vest-est.
- La comemorarea a 10 ani de la moartea celor patru membrii ai echipei "Stiinta Bucuresti", Iosca Ghetie si Mihai Pupeza, au efectuat "In Memoriam" intr-o zi si o noapte prima parcurgere dus- intors a Crestei Arpaselului: vest-est si inapoi. Recitesc uneori cu emotia primei lecturi, relatarea lui Mihai din revista "Romania Pitoreasca" nr. 5/1973.
- Nu de mult, domnul Robert Domnesteanu, care traieste acum in Anglia, a scris in revista ALPIN info doua articole despre Albastra- iarna si Arpaselul celor patru.

3. Robert Ungureanu Boltres, fost salvamontist sibian, are si el un mic monument din piatra, (asemanator cu mon.Nerlinger ) , pe Fruntea Moasei, cu circa o ora mai sus de Cab. Suru. Era sot si tata. Avea 33 de ani. A murit la datorie, ca salvamontist, in 13 martie 1980, intr-o mica avalansa declansata in timp ce zeci de oameni, alpinisti si salvamontisti carau trupul lui Gigi Pascu -alpinist din Zarnesti, care are o cruce alaturi de monumentul lui Robert. Acesta si coechipierul sau declansasera cu doua zile mai inainte, de sub Vf. Moasa- o uriasa avalansa. N-au mai urcat pana in varf, au traversat spre stanga, vazand ca zapada e inghetata, dar nu facusera o sectiune in ea: ar fi constatat pericolul: era inghetat doar stratul superficial, care a glisat pe cel "pulver" de dedesubt.

4. Alpinistii turdeni Szalma Mihaly - Mishi si Halmagyi Laszlo - Laci, au o placutza pe malul lacului Podragu. Declansasera in 22 ian. 1974 o avalansa, din care scapase viu coechipierul lor Grig Bodea, care , impreuna cu cabanierul pe care l-a alertat rapid, i-a gasit, dar morti prin traumatisme, nu sufocare ( rezultatul autopsiei ) . De fapt i-a gasit catelul cabanei ! Ei veneau de la Herculane spre Sinaia, una din normele necesare pt.titlul de "Maestru al Sportului". Se pacalisera caci -dupa un viscol de peste 30 de ore, au constatat ca ninsese putin. Misi - ceilalti doi aveau putina experienta de iarna- hotarase ca nu e pericol de avalansa. Fals! Era pericol f. mare, caci ninsese cu vant si parsivele
( Windbrett, plaques a neige) erau capcane pentru ei. Prima intalnita le-a fost fatala, cam la jumatatea distantei intre cabana si Fereastra Podragu. Daca Misi ar fi mers primul...poate ar fi sesizat pericolul... Repet ce am spus mereu: ca majoritatea avalanselor cu victime din munti sunt de acest gen. Pericolul dupa ninsori abundente sau la incalzirea accentuata a vremii- il stiu cam toti. Cam toti, dar nu toti, vezi mai jos !

5. Cei 23 de morti in avalansa de la Balea in 17 apr. 1977. Sibieni intre 13-52 de ani, 16 erau sub 18 ani, majoritatea de 17-18 ani. Ninsese mult cu "mazariche" ( "neige granuleuse") , un tip de zapada uscata mai periculoasa decat cea "pudroasa, prafoasa" ( nu "prafuita", cum e scris in multe publicatii !!) . Eu si alti clujeni cu copiii nostri ce terminasera tabara, coboram cand sibienii urcau. Doi prieteni din Cluj ramasesera la Balea. Au participat, cu plute improvizate, la scoaterea cadavrelor din apa lacului, unde ii varase pe cei mai multi uriasa forta a zapezii ce rupsese gheatza -nu subtire- a acestuia. Unul dintre ei mi-a relatat ca profesorul-antrenor ( 48 de ani) le-a spus copiilor: " Cine nu iese la batut partie, nu mananca de amiaza!" si mi-a adaugat: "Prietenul tau salvamontistul sibian cu care te-am vazut povestind l-a averitzat: "Nu faci bine Schulli, zapada asta e foarte periculoasa". Profesorul i-a raspuns: "Nu ti-e rusine? Eu ti-am pus schiurile pe picioare; acum imi dai lectii?" Da, ii dadea lectii, caci se pricepea la zapezi, dl. profesor doar la schi... Ar fi trebuit sa-l opreasca pe dl. profesor cu pioletul? Poate unii asa veti spune, "de ce nu a facut totul..?" Usor de facut afirmatii acum. Si eu- care dau sfaturi unora pe munte- ma gandesc apoi ca daca acestia o patesc, voi avea remuscari "ca nu am facut totul"..Dar, dupa cate stiu- discutia relatata mai sus nu a mai fost redata la ancheta...

6. Sase militari ( din 12 ingropati in acea avalansa ). Lucrau la transfagarasan. S-au adapostit de caderi de pietre sub o surplomba din curba drumului in lucru, chiar pe un culoar /valcel. Jos ploua, dar sus, in ceatza ningea si explozia a declansat avalansa care i-a acoperit. Toma Boerescu- seful de atunci al salvamontului sibian, incercase in zadar la sosirea primei ierni peste santier sa dea niste sfaturi ofiterilor genisti. Nu le-a pasat de un civil pisalog..
.
7.. Trei fotbalisti de la "Checeana" jud. Timis, morti pe Vf. Negoiu in 2 iulie 1977: Petru Pancov -25 ani, Milorad Ciutupa-19 ani si Traian Vicovan- 17 ani. I-a prins vremea rea, ploaie, ceatza. Moarte tipica prin hipotermie.

8.. Bernath Anna Kornelia- din Budapsta, are o cruce spre vest de Vf. Laitel. A decedat in 23 aug. 1970.

9. Sile Nicolau- 16 iulie 1967, "pionier al schiului romanesc"- cum scrie pe placutza aflata intre Vf. Laitel si Vf. Laita. Nu stiu cauza.

10. Marian Ciornei- student chimie- Bucuresti, 1948 - 21 aug. 1968- inca se vede scris pe crucea aflata in poteca, la coborarea de pe Vf. Podu Giurgiului spre Corabia. Atunci au mai murit inca doi tineri dintr-un grup de sase, care au semnat ca "pleaca pe raspundere proprie" de la Podragu. Doi s-au intors, unul a ajuns la Sambata, trei au fost gasiti decedati prin hipotermie, la diferite distante unul de altul. Un prieten clujean - Andrei Barla- atunci alpinist la Dinamo Brasov- mi-a relatat ca ei- alpinistii dinamovisti- au protestat : " nu suntem ciocli" cand, ca de obicei- nefiind inca Salvamont- au fost solicitati sa care mortii. Pana la urma s-a dus Nea Paul Fozocos si nu mai stiu cine, cu doi tigani cu cai dati de oficialitati din Victoria. Retin, caci Nea Paul - cu umorul sau - de data asta macabru- ne-a povestit la o alpiniada ca un cal s-a rostogolit din poteca . Tiganul striga " Aoleu, calul meu ! , iar Nea Paul ":" Aoleu, mortul meu!" Dupa acel accident, in fine s-a hotarat sa se infiinteze Salvamontul. Am aflat ca unul din tinerii decedati atunci era fiu de ceea ce acum se numeste VIP.

11. Alexandru Balint -15 dec.1954- 29 sept. 1993. Are crucea pe culmea Scarisoara. Nea Petre de la Barcaciu va poate spune povestea.

12 Bogdan Furdui- care era student la Cluj, a decedat in 1 ian. 1995 in avalansa pe care a declansat-o grupul din care facea parte, grup ce dorea o plimbare pana la cabana Negoiu si inapoi pe poteca ce le leaga. Nea Petre- experimentatul cabanier ii avertizase sa nu plece ca e pericol )

13. Toma Viorel, 18 ani, decedat in 29 iunie 1976 inecat in lacul Urlea: a jucat fotbal cu prietenii pe gheatza lacului. O cruce de pe malul lacului ne aminteste de tragedie.

14. Au murit 4 "alpinisti" din Calarasi, in valea Boia, plecand fara echipament adecvat si fara experienta de iarna, sa faca iarna traseul Suru- Negoiu !

15.. Mihai Sandru - 34 ani, profesor din Cluj a murit in valea Balea, cam in dreptul stanei ( unde se intalnesc cabinele), declansand o avalansa . I se spusese sa tina firul vaii, dar el a taiat cu schiurile pe poteca de vara, un culoar din cele pline de zapada -in noiembrie instabila- dinspre muchia Balii

16. Cinci turisti din Ungaria- dintr-un grup de sase, au murit in iunie 1974 de hipotermie in Caldarea Serbotei ; o ploaie cumplita transformase valea Serbotei intr-un torent de netrecut. Ei veneau de la Suru. Desigur ipoteze "ca poteca nu era marcata, ca i-au jefuit ciobanii..". Un delegat al ambasadei maghiare, insotit si de un salvamontist, s-a lamurit la fatza locului.

17. Gima Laura Octavia, din Constanta, a murit in 27 august 1995, cazand din Custura Saratii sub ochii sotului ei. Avea 31 de ani.

18.Doi studenti , in martie 1998, putin mai sus de Cascada Balea, au alunecat pe zapada "beton" si s-au lovit mortal, incercand s-o salveze pe o fata, care alunecase prima dar se oprise ca prin minune... Piolet? Coltari? Ce sunt alea?

19. Radu Balan -24 de ani din Craiova, a murit de hipotermie in 23 febr. 1996 pe Fruntea Moasei.

20. Bebe Dragan, 43 de ani, om de munte, a murit in dec. 99 in avalansa la Balea.

21.Doi tineri din RDG - Uwe si Gunter au murit in Caldarea Sambetei, in 13 febr. 1976 intr-o avalansa ( desigur declansata de ei.) Am vazut-o la cateva zile dupa accident. Veneam de la Suru. Era "arata" de cautatori: salvamontisti , militari si voluntari de la Combinatul Victoria. Unul a fost gasit doar vara ! Veneau de la Pl. Foii si se bagasera pe acel culoar din stanga potecii pe care se urca vara spre Fer. Mare, dupa bifurcarea/ trifurcarea potecii spre Fer. Mica si Racorele. Este un tipic culoar de avalanse !

22. Iulian Stanciu- avalansa pe un valcel mai sus de cab. Urlea, in 14 martie 1996.

23. Ingrid Lutz- 24 de ani din Medias si un caine, iarna 1988, avalansa mai jos de cabana Turnuri, mult comentata si de specialisti. Unul dintre supravietuitori - afirma ca au respectat legea muntelui :dupa o ninsoare f. abundenta, au asteptat 24 de ore in cabana. Da, pericolul e maxim in primele 24 de ore. Ei au vazut in ziua precedenta, de la cabana Turnuri cum curg avalansele, le-au auzit si noaptea cum "tuna". Frecventa lor, a celor spontane, autodeclansate scade progresiv, dar riscul exista sa mai curga si mai ales sa declansezi tu una; termenul de stat pe loc e de 3 zile ! In orice caz, se pare ca e singurul caz care se potriveste cu ce scriu ziaristii: " I-a surprins o avalansa". Nu ei au declansat-o; a venit dinspre Muchia Taratza pe un culoar sinuos si ei nu au vazut-o/ auzit-o din timp, din cauza vegetatiei din zona.

24. Gabriel Cojocaru- "Kity"- mort in 29 martie 1997- avalansa la Balea, langa gura tunelului, avalansa declansata de ei cu snowboard-urile. A fost gasit doar vara, in 30 iulie !. A scapat viu ( a fost auzit !!! /gasit/ dezgropat ) Calin Tataru din Baia Mare, fost student al meu. Mari artisti in "schi salbatic", total habarnisti in probleme de avalanse, in "a citi zapada".

25. În 26 dec.2001, mai sus de cabana Negoiu, în caldarea Sărăţii a murit Verone Rednic într-o avalanşă „cât o caruţă e zăpadă”.

26. Dan Beldea- fost drag coleg activ pe lista Alpinet- cazut mortal pe intuneric, pe Muchia Serbotei, in 9 febr. 2002.

27. Cei patru speologi oradeni -in avalansa din Fundul Caprei, in 28 dec. 2002:
Adrian Tont- 24 ani, Diana Ardelean- 18 ani, Vlad Lazar- 31 ani, Balint Horwath- 27 ani. Si Ducu Lazar a fost student al meu.

28. Cei doi tineri trazniti langa Ref. Berivoescu. Parerea mea e ca a fost caz tipic de ghinion. Conformatia terenului (plat ) nu le permitea solutii/pozitii alternative. Aici nu putem spune ca au gresit: nu au coborat din creasta, au stat sub o surplomba sau in gura unei pesteri, sub un copac izolat. Singurul lucru era sa nu alerge si sa stea intinsi, nu in picioare. De traznet au mai murit oameni : Pe Vanatoarea lui Buteanu, pe creasta Pietrei Craiului, pe Creasta Vanturarita. Aceia poate ca au gresit.

29. Viorel Negoita, 20 dec.2004, moarte cauzata de hemoragie din artera inghinala, produsa de piolet, intr-o avalansa declansata de cei doi pe fatza dintre Curmatura Balii si Saua Paltinu, pe unde e poteca de vara. (nu pe acolo se merge iarna !). Erau doi si au declansat avalansa la intoarcere pe aceeasi fatza, desi se fisurase la ducere/urcare !

30. Alin Ion Tava, salvamontist – 9 martie 2005- avalansa pe cand urca de la refugiul salvamont Capra inspre refugiul Cota 2000.

31. Cristi Suciu- primavara anului 2005 in valea Arpasului.

32. Dorin Bogdan, 49 de ani, salvamontist din Sibiu. A decedat in 2 dec.2006 sub Saua Capra, alunecand pe o zona cu gheatza (mascata de zapada ?) si lovindu-se mortal la cap.

33. Inca un deces in aceeasi data si in acelasi fel, intamplat sub Saua Mosului, mai sus de cabana Urlea.

34. Traian Horhoi, 19 ani. 4 febr. 2007. Moarte prin epuizare/hipotermie, incercand cu prietena lui (18 ani) sa urce prin zapada mare la ref.Fereastra Vistei. Fata, a reusit sa se salveze...

Mai sunt si au mai fost si alte cruci, placutze in Fagarasi. ( stiu ca "Fagarasi" nu e corect dpdv lingvistic, dar mie imi suna mai fain asa ! vedeti opinia mea in cap.15 !).
O cruce este in Fereastra Mica a Sambetei; ea aminteste de un tanar care a incercat sa coboare pe acolo in bascheti, cand hornul mai era cu multa zapada. Deci alunecare- lovire de stanci, la fel ca si multi dintre cei care au cruci/ placutze pe Valea Jepilor si Poteca Schiel, cu data decesului prin vacante de primavara, dar si prin mai- iunie, cand ei cred ca zapada s-a dus de mult !..
In Fagarasi au fost ani cand au murit peste 10 persoane. Nu tuturor li se pune cruce, caci atunci am merge pe munte ca prin cimitir!

Desigur ca lista mea e incompleta. Salvamontisii din Sibiu, Victoria, Curtea de Arges si Pitesti ar putea sa mai dea multe nume.

Mai intalnim si placutze In Memoriam, dar respectivii nu au murit acolo. Din Fagarasi dau doua nume:

1.Hono Heinrich Breith 1929-1997, scrie pe o placutza langa Caltun. A fost alpinist si salvamontist sibian, cabanier la Negoiu si la Balea, un adevarat cabanier.

2.De Aristde Stavros 1918-1986 - brasovean, unul dintre fondatorii salvamontului, pasionat vanator 'de moda veche" si cunoscator al vietii salbaticiunilor, ne aminteste o placutza fixata pe un bloc de stanca langa poteca ce -din Valea Sambetei, incepe sa urce spre Caldarea Racorele.

Asa e si in cazul alpinistilor care au placutze in Bucegi, sub Izv. Costila. Am amintit numele lor in "Urcand spre Costila" (cap.11) . Un fel de "cimitir simbolic", cum e cel din Tatra. In Tatra e un loc anume destinat, pentru insemne funerare- numit chiar "Symbolicesky cintorin" ; e interzis a se pune cruci si placute la locul accidentului.
Nici cei care au placutze pe bolovanul-sarcofag de langa Ref. Gentiana, nu au murit pe munte; au fost insa montaniarzi ai zonei.

Revenind la "victimele Fagarasilor", analizand cauzele pe care le stiu, reamintesc ce am spus la catafalcul lui Cuxi:

" Muntele nu e un ucigas. E e un bunic, un urias bland si bun, care, din joaca nevinovata, din prea multa dragoste ii innabusa uneori cu imbratisarile sale pe prichindeii prea neastamparati"

Cam asta reiese si dintr-un mai vechi articol al lui Walter Kargel "Victime ale imprudentei" din Almanahul Turistic 1974, in care analiza 36 de cazuri de decese pe munte in 50 de ani precedenti. Numai alpinisti, nu si turisti . Ajungea la concluzia ca - trist dar adevarat- mortul a fost vinovat. Si incheia (scuze, am mai scris asta, o repet mai ales pentru cei mai noi printre noi ) :

" Aceste accidente nu m-au descurajat, nu am dat vina pe munte, n-am ajuns sa urasc muntele si alpinismul. Ma gandesc cu pietate la cei cazuti in munti, incerc sa nu fac greseli, dar merg pe munte cu aceeasi bucurie pe care am simtit-o prima oara. Alpinismul (eu: putem spune: Muntele !) este bucuria suprema a vietii mele".

Si eu gandesc la fel. Sa adresam acelor victime cate un gand pios cand trecem pe munte langa insemne In Memoriam si sa ne gandim ca ei/ele ne spun: "Nu faceti greseli pe munte! " . Sau sa ne amintim ce scria Lionel Terray: " Sa riscam, dar cu masura", adica riscul sa fie mult mai mic decat curajul, in orice caz sa nu consideram imprudenta drept curaj.
- - - 0 0 0 - - -