Matterhorn, Monte Cervino, Le Cervin. Un nume in trei limbi europene pentru acceasi silueta fascinanta.Pentru un simbol, pentru o chemare....

Alpinistii stiu multe despre el, caci si-au dorit sa-l urce, doresc sa-l urce. Ma bucur ca tot mai multi romani urca acum pe acest munte magnific. Pentru cei mai putin documentati, scriu cateva cuvinte despre Matterhorn si istoria "cuceririi" sale. Am pus "cucerire" in ghilimele, caci Heinrich Harrer a afirmat: "Muntii nu pot fi cuceriti sau invinsi, ci doar urcati". Ziaristii insa folosesc frecvent aceasta expresie, probabil ca o figura de stil, asa cum se vorbeste si scrie despre arta de “a cuceri “ o femeie...
Matterhornul are forma de piramida si se afla la granita italo-elvetiana. Are patru muchii: Hornli, Furgenn, Leone si Zmutt( cu a sa surplomba "Nasul Zmutt") si patru feţe. Dintre feţe una e italiana si trei elvetiene. Graniţa trece prin Crestele Furgen si Leone. Pe harti, căci acum nu mai prea sunt granite. Noi- care aveam emotii (aveam alimente pentru doua saptamani!)- am trecut din Austria in Italia si -spre uluirea noastra- si din Italia in Elvetia (prin Pasul Umbrail 2501 m)- ca ...dintr-un judet in altul!! Matterhornul are doua varfuri, legate intre ele cu o creasta est-vest de 80 m lungime. Varful estic, elvetian, este cu 1 metru si 10 centimetri mai inalt ca cel vestic, italian. Asa scrie Gaston Rebuffat in textul ce insoteste un superb album foto "Entre Terre et Ciel" ( Intre pamant si cer). Pozele din acel album sunt secvente dintr-un film cu acelasi titlu,care a luat candva Marele Premiu la Festivalul Filmelor de Munte ce se tine anual la Trento, capitala Tirolului italian. Intr-una din cartile lui Ionel Coman e scris ca acea creasta somitala are 100 m si varful elvetian e mai inalt cu 3 m. Dar aceste diferente nu prea au importanta. Nici cotele de pe panourile metalice -vreo trei- din Gornergrat, care explica turistilor ce varfuri au in faţă, nu coincid cu ce am gasit in numarul 296 H din 2005 al revistei Montagne Magazine, dedicata celor 82 de patrumiari ai Alpilor. Sunt diferente si de 6-10 metri. La jumatatea distantei dintre cele doua varfuri ale Matterhornului se afla o cruce mica- vizibila si in fotografia de pe coperta cartii "Singuratatea Verticalelor" a clujeanului Al.Bradut Serban-Cuxi.

Matterhornul nu face parte dintre patrumiarii de peste 4.500 m. Are doar 4.478 m. Dar asta nu-l impiedica de a fi celebru datorita si istoriei sale tragice - voi reveni mai jos- si formei sale iesite din comun si pozitiei sale, oarecum izolat, fara concurenti in apropiere. Dintre cele patru feţe, cea nordica e cea mai dificila. A fost urcata prima data in 1931 de fratii Franz si Toni Schmid. Aici, printr-o senzationala ascensiune solitara de iarna in 1965 cu 5 zile in perete pe un traseu nou, ghidul italian Walter Bonatti si-a luat ramas bun de la lumea alpina, retragandu-se in plina glorie si incepandu-si viata de fotoreporter prin locuri fascinante ale planetei. Sa ne amintim si de Eiger-Capcaunul, care e celebru fara sa aiba 4000 m., tot prin ascensiunile- unele tragice- ale peretelui sau nordic. Eigerul - cu doar 3.970 m -deci sub linia magica a Alpilor, e mai celebru decat vecinii sai Monch (Calugarul ) si Jungfrau (Fecioara) care sunt patrumiari. Feţele nordice ale Matterhornului si Eigerului, impreuna cu peretele Grandes Jorasses formeaza renumita “Trilogia Alpilor”.*** Daca numaram Mont Blancul si Monte Rosa doar cate o data, atunci Cervinul e al 7-lea; daca luam in considerare ca Mont Blancul are 3 varfuri iar Monte Rosa 5 varfuri, cum e in lista celeor 82 de patrumiar i( mai sunt munti si creste cu 2-3 varfuri), atunci Cervinul e al 12-lea. Si in ambele cazuri e al 2-lea sub linia de 4500 m, dupa Taeschorn 4498 m. Tot Gaston Rebuffat ne spune: "Creasta Hornli e cea mai frecventata, Creasta Leone e cea mai frumoasa"...
Pe aceste doua creste s-a desfasurat in iulie 1865 o competitie in care au ajuns primii oameni pe varf- dinspre Elvetia in 14 iulie –sapte persoane si dinspre Italia cu 3 zile mai tarziu- doua persoane. Dar dintre primii sapte, la coborare, prin ruperea corzii cu care erau legati cu totii, au murit patru: ghidul Michel Croz din Chamonix, lordul Francis Douglas, clericul Charles Hudson, bun alpinist si protejatul sau- tanarul si neexperimentaul Hadow - cauza catastrofei. Au scapat cu viata Edward Whimper si ghizii elvetieni tata si fiu: Taugwalder, ambii cu prenumele Pierre.
Fiecare echipa dorea sa ajunga prima,ca succesul sa atraga turisti in orasul respectiv: Zermatt din Elvetia si Breuil din Italia. Cand cei echipa elvetiano- engleza au ajuns pe varf, de bucurie ca sunt primii, au izbucnit in urlete. Apoi au aruncat cu bolovani pe versantul italian, ca sa atraga atentia echipei concurente, condusa de ghidul Jean Antoine Carrel. Acesta refuzase sa-l insoteasca pe Whimper in urcusul dinspre Elvetia ("vreau sa urc dinspre tara mea" ). Italienii s-au retras in acea zi. Carrel si Jean Baptiste Bich- au ajuns pe varf cu 3 zile mai tarziu.
Am vazut prin cartile ce le detin poze ale ale lui Carrel si Whimper si o poza a mormantului lui Croz. Asa ca la coborarea spre Zermatt -incet-incet sa tina cat mai mult- am dorit sa ajung la acel cimitir. Zona dinspre Matterhorn a Zermatt-ului e superba. Mi-a alungat proasta prima impresie facuta la sosire de zona din aval, de langa gara. Ne simteam excelent in acel peisaj dintre munti uriasi cu pitoresti vechi casute de lemn presarate printre vile si pensiuni cochete. Am intrebat de cimitir, am ajuns la el, aflat nu departe de biserica mare, pe niste stradute ca-n povesti. La un magazin cu articole de munte aflat langa cimitir, am intrebat de mormantul lui Michel Croz. Deceptie ! Patronul habar n-avea! Am inceput sa cautam noi in cimitir. Am intrebat o doamna varstica. Am fost inspirat: i s-a luminat faţa si ne-a indrumat la locul dorit. O piatra simpla cu un text in franceza - limba din cantonul Valais. Chiar alaturi, mormantul ghizilor Taugwalder. Multe alte mici monumente pentru alpinisti de diferite nationalitati ( si cehi si polonezi) cazuti pe Matterhorn. Printre care treceam ca printr-un muzeu. Si aveam o senzatie greu de explicat in cuvinte, pe care an avut-o de fiecare data si in Cimitirul Simbolic din Tatra...
Apropo de deceptii: naşii mei si ai Marlenei, dupa ce au citit cartea "Amintirile unui alpinist" a lui Niculae Baticu, au hotarat sa faca si ei o vizita in masivul Wilder Kaiser din Austria. La cabana Stripenjoch, candva fusese cabanier renumitul ghid si alpinist Peter Aschenbrenner. Despre el scrie Nea Baticu mult si cu caldura. Vizitatorii romani au sperat sa vada acolo vreun semn despre fostul celebru cabanier. Asa ceva vazusem eu acum despre Tita Piaz la cabana din Dolomiti cu numele acestui catarator italian. Dar n-au gasit/ vazut nimic si nimeni din personalul cabanei nu auzise de Aschenbrenner!!! Ciudat !

Sa revenim la Fascinanta Piramida. In 13 septembrie 1867, Jean Jaques si Pierre Maquignaz parcurg Creasta Leone direct spre varf, caci traseul Carrel ducea pe Brana Carrel de pe fatza vestica si apoi pe creasta Zmutt. Creasta Zmutt a fost urcata prima data de Al.Burgener si A.F.Mummery in 1879. Bucura Dumbrava a ajuns in 1921 pe creasta Hornli pana la refugiul Solvay, aflat la 4001 m. (refugiu construit in anul 1915).Ghizii au consolat-o:"Mai bine la 4000 m pe Cervin decat pe varful oricarui alt munte !". Da, acest munte e o chemare irezistibila. Pe varful lui a ajuns in 1889 si cardinalul Achille Ratti, care a devenit mai apoi Papa Pius al XI-lea. Din cartea lui Baticu "Pe crestele Carpatilor", aflam ca primul roman pe Matterhorn a fost Vasile Steopoe in 1929.Era secretarul de atunci al Clubului Alpin Roman.( Pe Monch-ul vecin urcase in 1855 contesa Elena Ghica-Dora D'Istria ). Al 2-lea roman pe varf a fost Valeriu Ionescu in 1968. Al 3-lea- Alexandru Bradut Serban-"Cuxi" in 1982. Apoi au urcat inca multi alti romani, mai ales dupa 1989 ! E clar ca o ascensiune pe Matterhorn, mai ales facuta pe una din crestele amenajate cu cabluri in zonele mai expuse, nu e o mare performanta. Dar a ajunge acolo e o mare bucurie si de ce nu- o performata personala. Si ne bucuram ca acum ajung pe varfuri din Alpi (si nu numai) tot mai multi romani. Caci in trista perioada de 50 de ani nu se ajungea acolo din cauza "cortinei de fier". Dupa ascensiunea mea pe Mont Blanc in 1973 am spus intr-un cerc de prieteni ca " partea cea mai dificila a ascensiunii a fost drumul pana la Viena".

Si pentru mine Matterhornul era o fascinatie. Ma bucur ca de data asta- ca prima iesire in Dolomiti si Elvetia- am vazut in fine Acest Munte nu de prea departe. L-am vazut caci nu aveam in plan sa-l urcam, ci sa-l admiram de aproape. Si pe el si pe acei multi patrumiari ce-l gardeaza. Nici macar nu ne-am apropiat de el pe traseul clasic, pe la Schwarze See si refugiul Hornli ( construit in 1880, refacut mai tarziu). Am preferat sa urcam vizavi de el, pe Gornergrat- cu unul din acele trenuri ce le-am tot admirat in fotografii. Pe o vreme de exceptie, am ajuns comod in ziua de 8 aug.2005 in acel loc de vis, la doar cu ceva peste 3000 m, dar in zona cu cea mai mare concentare de patrumiari. Am am putut identifica, vedea , poza, admira 17 dintre cele 82 de varfuri de peste 4000 de m.ale Alpilor. Intr-un pliant se spune ca sunt 29 in jur. Dintre cele mai cunoscute nume enumar (in sensul acelor de ceasornic): Dom, Monte Rosa (cu 5 varfuri !), Lyskam (toate varfuri peste 4.500 metri), Castor si Polux, Breithorn, Matterhorn, Dent Blanche, Weisshorn (si el de peste 4.500 ). Pe multe dintre ele au urcat colegi ai mei de club: Romeo Chira ( 27 de varfuri !) Alin Bradean, Mihai Cernat. Pe 15 patrumiari din Alpi a urcat dl. Gabriel Motica din Baia Mare impreuna cu sotia sa.
Pe Monte Rosa- care era cel mai apropiat de noi- se vedeau cu ochiul liber si urmele celor ce-l urcasera cu plecare de la cabana Monte Rosa in zilele anterioare, dupa o recenta ninsoare. Noi insa hotarasem de acasa ca la prima iesire in Elvetia sa nu ne luam colţarii si pioleţii. Caci in Elvetia sunt de urcat atatia munti mai mici de 4000 de unde sa-i admiri pe cei mari si ai de vizitat atatea superbe alte locuri-minuni ale naturii si creatii ale mainii elvetianului harnic si iubitor de frumos. Asa ca de data asta am mers doar sa vedem patrumairi, nu sa-i urcam. Poate data viitoare, caci gandind la Dolomitii si Alpii pe care acum doar i-am "mirosit"- nu concepem ca nu va exista o "data viitoare".
Matterhornul, fascinanta piramida. O dovada in plus a frumusetii, sveltetii si renumelui sau e si faptul ca in multe alte colturi ale lumii, varfuri svelte sunt alintate cu acest nume: Ama Dablam- “Matterhornul Himalayei”, Mont Aspirig din Noua Zeelanda- “Matterhornul Sudului”, Mount Yari- “Matterhornul Japoniei”, Uşba- “Matterhornul Caucazului”, Kurbasita- “Matterhornul Bulgariei” şi incă vreo duzina, consemnate in pagina de pe Wikipedia dedicate Fascinantei Piramide. Dar in mod sigur sunt mai multe. Si anumite piscuri din Carpati, chiar daca privite doar dintr-un anumit unghi, au aspect de Matterhorn. Cei care urca spre refugiul Costila, recunosc in Peretele Policandrului un “ Matterhorn al Bucegilor “.

*** Trilogie incheiata in 2011 si de alpinistii nostri: Zsolt Torok din Arad si Ianos Torok (Joe Indianu") din Cluj.