Catararea pe gheata, ca si escalada, e o ramura recenta a alpinismului. Se bazeaza pe pioleti (doi de fiecare catarator!) si pe coltari.

Desigur ca pioletii folositi la Ice Climbing au alt design decat cei clasici. Primii pioleti cu forma cunoscuta din carti si albume de alpinism clasic de iarna, au aparut prin 1875 si se foloseau - mai ales de catre ghizii din Alpi, platiti de alpinistii englezi- pentru sapat mii de trepte pe pantele cu zapada inghetata. Coltarii au fost inventati/introdusi in alpinism de Eckenstein in 1910 (inspirat de scule asemanatoare folosite de munteni) si au reprezentat un progres urias; trepte se mai sapau de acum doar in gheatza. Desigur ca de necesitate, in ascensiunile de iarna s-au mai abordat zone de gheatza cu pioleti si coltari. Dar abia in ultimii cca 20 de ani, Ice Climbing de ani a devenit o ramura aparte a alpinismului.
Unor cataratori care s-au profilat vara pe escalada de mare dificultate, adevarati atleti si acrobati pe stanca, le-a venit ideea de a face si iarna catarare pe... cascade de gheatza. Au redus lungimile cozilor pioletilor, au modificat geometria lor , atat a cozilor cat si a ciocului si lamelor, le-au facut partile active mai ascutite, din oteluri speciale, unele chiar intersanjabile. Coltarii nu mai sunt nici ei identici cu cei clasici. Nu mai sunt articulati, sunt deci mai rigizi, se utilizeaza mai ales (dar nu numai) cei doi colti frontali. Dar exista si variante"monopoint", cu unul, ca un colt de rinocer si chiar cu colti la calcai. Peretii mai mici de gheatza sunt urcati in general in "top- rope" = tip mansa, cu asigurare de sus. Dar pe cascadele inghetate mai inalte se urca la fel ca si pe stanca, din mai multe lungimi de coarda, cu regrupari. In acest caz, ca si in cazul instalarii unor manse (cand nu e sau nu se vrea acces la top pe o brana), capul de coarda se asigura din loc in loc in pitoane speciale pe care le insurubeaza in gheatza si pe care le recupereaza secundul.
A aparut si aici incaltamainte speciala, ghete mai usoare ( inclusiv cu coltari/crampoane incorporati ), folosite mai ales in concursuri. Din cand in cand, cataratorii se opreau/ se opresc atarnati cu incheietura mainilor de "dragoane" (chingile pioletilor), pentru a-si odihni flexorii degetelor, bicepsii si alti muschi. Dar in concursuri aceste pauze erau consemnate, cataratorul depunctat corespunzator. Asa ca s-a ajuns la catarare fara dragoane .
Catzaratorii pe gheatza trebuie sa stie a aprecia calitatea ghetzii (dupa culoare, duritate, grosime, daca are sau nu apa sub ea...), fapt foarte important in siguranta ascensiunii.
Cataratorii din Ro au cautat si gasit multe locuri in care -in functie de temperatura- isi pot satisface placerea catararii pe gheatza. Locuri mai indragite, mai usor accesibile, deci mai frecventate sunt langa lacul Balea si langa Ref.Gentiana din Retezat. Exista insa multe altele.
Clujenii si multi altii - chiar daca nu au echipament personal- pot incerca/exersa catarare pe gheatza la Cascada Rachitele, unde in fiecare luna februarie, se organizeaza concursuri.Inaugurarea lor a facut-o in urma cumai multi ani dl.Motica din Baia Mare.

Luand o dezvoltare rapida, Ice Climbing-ul a fost luat in discutie la adunarea Generala a UIAA care a avut loc in toamna anului 2002 la Flagstaff (SUA) si acceptat ca ramura sportiva in cadrul UIAA (informatia e din revista Alpin info nr.1/2003).
Ca si concursurile de escalada care au trecut de pe stanca in sala, s-a intamplat asta si in catararea pe gheatza, gheatza aplicata pe structuri metalice in sali sau in aer liber.
Incepand din 2006, Clubul Alpin Roman si primaria Busteni, organizeaza o etapa a Cupei Mondiale de Catarare pe Gheatza (UIAA Ice World Cup), unde cine poate si vrea, poate "la lucru" , in pozitii incredibile, pe marii asi in domeniu din lume, adevarati atleti si acrobati.

La editia Busteni 2011, Cristina Pogacean din Sectia Universirata Cluj a CAR s-a situat pe un onorabil loc 6 la proba de viteza.Felicitari Cristina si succese in continuare !